Lângă mine, la terasă, patru tineri de clasa a 8-a, care se pregăteau să dea admiterea. Unul dintre ei spunea așa: "Am intrat în casă și tata a țipat din bucătărie << Dacă nu te-ai tuns, nu mai intri în casă!!! Cât ești în casa mea, faci ce-ți spun, altfel, bagajul și pe stradă, băiete! >> . Și băiatul se plângea în continuare colegilor săi: " I-am spus că nu mai am 10 ani să stea cu ochii pe mine cum mă îmbrac și cum îmi fac părul. Și tata a venit la mine, m-a lipit de peretele din hol și m-a pocnit peste față, mi-a dat un pumn în umăr și un picior în gambă. Am început să tremur. Nu mai puteam respira și așteptam ca mama să iasă din bucătărie să-l oprească. Am auzit-o spunând << Terminați! Vă aud vecinii!>>".
În mii de case, în mii de feluri, aceleași întâmplări cu aceleași efecte. Niște hăuri care despart generațiile, familiile, oamenii prin venele cărora, culmea, curge același sânge. Rar se face că vrem să mergem dincolo de un conflict casnic, să-i vedem sensul și, mai ales, cauza. Am stat de vorbă cu psihologul Hanibal Dumitrașcu despre situația pe care v-am descris-o și care, spun sincer, m-a urmărit ore bune, în acea zi. Profesorul Dumitrașcu a oftat când i-am povestit. A fost prima reacție a unui om care aude și vede zilnic zeci de cazuri în care părinții și copiii devin dușmani propunându-și parcă să nu se mai asculte deloc unii pe alții. Ce faci când un copil spune NU VREAU?? Când simți că nu te mai țin nervii să explici și când animalul din tine vrea să aplice forța fizică, o descărcare dureroasa a unei neputințe evidente. Profesorul mi-a spus clar: nu dai! Niciodată nu dai! Dacă ai apucat să faci asta, legăturile pe care le-ai fi putut reînnoda s-au rupt definitiv. Și asta este atât de traumatizant încât, dacă am putea vedea în viitor, ne-am pune mâinile în cap a regret. Dar părintele, maturul, omul trecut prin viață se simte umilit, nu doar neputincios în fața copilului său. Simte nevoia să restabilească raportul de forțe. Psihologul Hanibal Dumitrașcu susține că un parinte adevărat știe că puștiul său pune în NU VREAU un mesaj care e mai mult decât NU VREAU SĂ MĂ TUND. Este un mesaj prin care copilul îi spune părintelui: TU NU MAI EȘTI DUMNEZEUL MEU! Ceea ce înseamnă că relația, odată ajunsă în punctul ăsta, este plină de răni. Plină de durere. Lipsa de comunicare e veche. Așadar, părintele este cel care alege să piardă tot, impunându-se cu forța, sau să repare, într-un ultim ceas, legătura cu copilul său. "Deci nu îl dau afară din casă, domnule profesor? " "NU! Cedezi și lași timp între momentul în care copilul a răspuns așa și cel în care te așezi la o discuție caldă cu el. Încercând sincer să înțelegi de ce vrea părul lung, cine îi este model și de ce. După o astfel de diiscuție, care înseamnă teren câștigat în relația cu copilul tău, e posibil să vezi că nu e cel mai rău lucru din lume să ai părul lung!"
Adică, îmi explic eu mie, pare că ai cedat în lucruri mici ca să câștigi lucruri mari.
