Suntem în Karaganda, un oraș aflat la 2 ore de mers cu mașina de capitala Astana. Şi chiar aici, în locul unde două continente se unesc, are loc Festivalul Mărțișorului Românesc.
În Kazahstan sunt peste 40.000 de etnici români. Cei mai mulți sunt urmași ai românilor deportați de autoritățile sovietice din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței.
Moldovenii și românii noștri au găsit puterea să supraviețuiască unei lumi a terorii. Astăzi, lagărele staliniste din Kazahstan unde atâția au pierit, au devenit muzee. Iar urmașii celor care au supraviețuit încearcă să păstreze vii tradiția şi limba românească.
"Prin acest festival se vede toată frumusețea neamului nostru, tradițiile românești. Avem susținerea de la statul Kazah care ne dă voie să ne dezvoltăm şi să ne păstrăm identitatea noastră romanescă", spune Nicolae Plushkis, preşedintele Societăţii Culturale „Dacia” din Karaganda (Kazahstan).
"Foarte bine că ne ținem limba şi avem așa adunare, ne întâlnim, vorbim ne sfătuim, spune fiecare ce are la inimă", mai spune o femeie.
În toată aceasta poveste romanescă, lipsește un singur lucru şi cel mai important: sprijinul statului român pentru semenii noștri aflați atât de departe de locul unde s-au născut.
"Din păcate, astăzi statul roman nu susține, sau susţine foarte puțin comunitățile de români din afara ţării. Cei care au nimerit în afara hotarelor ţării noastre se descurcă pe propriile puteri", spune Boris Volosatîi, deputat român din partea AUR, aflat în vizită de lucru în Kazahstan.
Şi chiar şi așa, uitați de autoritățile de la București, etnicii romani din Kazahstan continua să spere că limba lor va supraviețui și generațiile viitoare pe aceste meleaguri.