Astăzi ne oprim în pădurea Băneasa, acolo unde una dintre cele mai bogate familii din România secolului trecut a ridicat un mausoleu. În memoria bancherului Blank, care a investit, printre altele, în cosntruirea căii ferate în România şi a sistemului de canalizare din capitală.
La marginea Pădurii Băneasa, peste drum de Academia de Poliţie, ascunsă printre stejari se află o construcţie aparent ciudată. Doar pietonii o pot observa şi asta dacă se uită foarte atent spre pădure. La cincizeci de metri de asfalt, o clădire din cărămidă, cu o boltă înaltă, se ridică până la 10 metri deasupra solului. Fără vreo inscripţie vizibilă şi cu două rânduri de uşi legate cu un lanţ gros. Abia în urmă cu cinci ani a fost redescoperită, întâmplător, în ascunzişul ei de copaci, iederă şi liane.
E un mausoleu. Cel mai probabil al unui moşier al Pădurii Băneasa. În urmă cu un secol şi chiar mai înainte, în zonă aveau proprietăţi marii industriaşi ai ţării, bancherii şi chiar capetele încoronate. Urmaşii Brâncovenilor sau familia Sturdza au revendicat terenuri în zonă. Mausoleul aparţinea, însă, moşiei Asociaţia Blank.
Până şi canalizarea oraşului Bucureşti sau modernizarea portului Constanţa i se datorează în parte lui Mauriciu Blank. Mausoleul din pădurea Băneasa avea rolul de a păstra în istorie numele Blank. A rămas, însă, în paragină după ce moştenitorii au părăsit România. Singurul descendent locuieşte la Paris, iar de mausoleu se ocupă acum administratorul cantonului silvic din zonă.
Gândit de arhitectul Duiliu Marcu, cavoul are 12 contraforturi care susţin cupola sferică din piatră. Peste uşa din stejar se vede trecerea anilor, iar placa montată deasupra intrării, pe care scria numele familiei, a dispărut. În cărămidă se văd până şi urme de gloanţe de la Revoluţie.
In interior, capela are cinci locuri pentru morminte şi alte cinci sarcofage amplasate deasupra locurilor de veci. Tipic mormintelor iudaice. Locurile sunt, însă, goale pentru că rămăşiţele familiei Blank au fost mutate încă din anii 60 în Cimitirul evreiesc. Pardoseala este din plăci de marmură, iar pereţii din piatră de Başchioi.
Oricine poate vizita acum Cavoul Mauriciu Blank. Uşile stau tot timpul zăvorâte cu un lanţ gros, dar cheia e mereu la administratorul cantonului silvic din apropiere.
