Mărturia salvatorului care a ajuns la tragedia din Retezat: Erau răniţi, erau debusolaţi, nu aveau simţul orientării. Au luat-o pe drumul interzis

Mărturie şocantă a unuia dintre primii salvatori care au ajuns la locul tragediei din Retezat. Cătălin Berenghi povestește momentele în care a auzit strigătele de disperare ale oamenilor loviți de avalanșă. 

Acesta era împreună cu un grup de 50 de cursanți ai unei școli de ghizi din București la antrenamente. 

Cătălin Berenghi a coordonat operațiunea de salvare: au coborât cu frânghii la ei și au scos victimele din zăpadă, iar cei răniți au acceptat cu greu să plece cu salvatorii, lăsând pe loc trupurile celor doi copii decedați deja. 

Moartea celor doi copii campioni la alpinism Dor Geta Popescu şi Erick naşte multe controverse. Decizia părinţilor, care şi-au dus copiii în munţi deşi fuseseră avertizațo asupra pericolului, face acum obiectul unei anchete. 

Procurorii adună dovezi, iar martorii tragediei au început să vorbească şi povestesc momentele de groază prin care au trecut. Între timp, trupurile copiilor decedaţi au fost coborâte de pe munte şi transportate la IML.

Jandarmii montani și salvamontiștii au reușit să coboare de pe munte trupurile celor doi copii, după o acțiune dificilă care a durat 11 ore.

”Ei erau răniţi, erau debusolaţi şi nu aveau simţul orientării. Adică nu mai ştiau care cum, pe unde sunt, pe unde o luăm. Am ajuns pe vârful Peleaga şi-am auzit ţipete de ajutor din partea unei femei”, a spus Cătălin Berenghi, liderul grupului de ghizi montani.

Nimeni nu îşi explică de ce alpiniştii au luat-o pe acel drum, deşi fuseseră avertizaţi asupra pericolului. 

"Pe 22 aprilie 2017 am plecat cu scoala de ghizi pe care o conduc pe traseul: Cabana Gentiana- Saua Bucurei - Saua Berbecilor - Vf Peleaga. 

In drum spre Vf Peleaga ne-am intalnit cu un grup de 7 persoane care mergeau in aceeasi directie ca si noi, adica Vf Peleaga. Ne-am salutat, asa cum se face pe munte, am discutat cu ei si le-am zis ca noi vom merge spre varf pe TRASEUL DE CREASTA si ca ar fi recomandat si pentru ei sa mearga pe acelasi traseu, am insistat si a 2 a oara spunandu-le ca este risc de avalansa pe traseul de vara. Am pornit catre varf dar la scurt timp am fost depasiti de cele 7 persoane, ( 2 barbati, 2 femei si 3 copii) care au pornit pe TRASEUL DE VARA, ADICA PE CURBA DE NIVEL. Am ramas surprins ca nu au venit pe traseul de creasta asa cum este indicat in turele de iarna si au continuat pe traseul cu risc de avalansa. Am continuat ascensiunea catre vf Peleaga urmand linia crestei, iar la un moment dat cand mai aveam cam 100m pana in Seaua Pelegii, opriti fiind pentru a echipa o noua traversare, am auzit din vale tipete de ajutor venite de la o femeie. Cineva striga "AJUTOR AVALANSA", era un tipat disperat. Am adapostit grupul care se afla intr-o zona in care vantul batea foarte tare 70- 80 km/h iar temperatura resimtita era de -15° -20°C. Am decis sa trimit o echipa formata din 3 persoane, echipati cu corzi, 3 truse de prim ajutor si statii de emisie receptie. Am asteptat ca acestia sa ajunga la locul accidentului pentru a-mi comunica starea celor surprinsi de avalansa. Intr-un final, apelul lor a venit dar suna astfel: " Am ajuns, 5 sunt in picioare, loviti, raniti dar se deplaseaza si 2 persoane decedate, un baiat si o fetita" . Am rugat inainte sa faca constatari si supozitii sa le verifice acestora semnele vitale (puls si respiratie). Dupa verificarea celor din echipa raspunsul a fost acelasi: " NU AU PULS SI NU RESPIRA" , fapt confirmat initial si de parintii celor 2 copii, care verificasera si ei starea acestora. Au urmat 5 minute de liniste timp in care am facut toate scenariile. Am decis sa abandonam ascensiunea catre varf intorcandu-ne in Saua Berbecilor, pentru o noua regrupare cu cei 5 supravietuitori. Am rugat pe cei din echipa de salvare sa-i imbrace bine pe accidentati si sa incerce sa-i urce sus in creasta si sa ne urmeze. 

Dupa o lupta de convingere parintii au fost convinsi sa lase trupurile copiilor decedati acolo, pentru ca vom veni ulterior sa-i recuperam. Era decizia cea mai inteleapta care putea fi luata in acel moment de criza deoarece, temperatura era -15° ,-20°C, cei 5 erau in stare de soc dupa avalansa, dupa decesul celor 2 copii si dupa loviturile suferite in timpul avalansei. In Caldarea Berbecilor unde se aflau accidentatii nu exista semnal GSM, deci sansele de supravietuire erau minime. Minunea nu a incetat sa apara, cei 3 salvatori si cei 5 supravietuitori au inceput sa mearga spre noi. Am fost extrem de bucuros pentru ca asta insemna salvarea lor. Dupa 40-50 minute au ajuns la locul de regrupare unde au primit de la cei din grupul meu ceai cald si mancare. Personal am pregatit grupul pentru relatia cu cei acidentati care au primit ordinul de a-i ignora aproape total pe supravietuitori pentru a nu-i traumatiza si mai mult pe acestia cu intrebari penibile si stupide care ar fi putut declansa o adevarata criza celor accidentati. Am evaluat inca o data starea lor remarcand faptul ca un barbat avea o taietura foarte urata pe fata, care nu mai sangera si faptul ca avea piciorul drept, stamb si deformat in zona genunchiului. Am banuit faptul ca avea o fractura destul de urata, dar barbatul care avea cam 1.80- 1.90m si cam 100kg, se deplasa singur pe picioarele lui ajutat de niste bete de schi. Am continuat foarte incet deplasarea in ritmul lui spre cabana Gentiana. La 45 min de cabana ne-am intalnit cu un salvamontist care venise pe schiuri pentru a evalua situatia. Am continuat drumul spre cabana, iar la 30 min inainte de a ajunge la cabana Gentiana ne-am intalnit si cu echipa de salvatori formata din 7 salvamontisti si 2 jandarmi. Acestia au intrebat accidentatii daca este nevoie de targa, dar barbatul ranit le-a zis acestora ca poate ajunge la cabana pe picioarele lui, lucru care s-a si intamplat. La Cabana Gentiana se afla o intreaga armata de jandarmi si salvamontisti care au ajuns foarte promt si bine echipati in zona. Au urmat o serie de declaratii date de noi, celor de la politia criminalistica. Dupa declaratii extrem de amanuntite la ora 2 dimineata ziua noastra a luat sfarsit. 

Felicit pe aceasta cale grupul condus de mine, fostul instructor Cristian P, stagiarii, echipele
Salvamont Hunedoara, Salvamont Parang si echipele de jandarmi pentru efortul depus in aceasta actiune. 
Transmit familiilor celor 2 copii sincere condoleante!
Dumnezeu sa-i ierte pe cei doi copii!!!

P.S. 
1. Grupul nostru nu a fost evacuat de salvamont si jandarmerie!
2. Grupul nostru nu a provocat avalansa asa cum au sustinut unele autoritati , purtatorii de cuvant si surse mincinoase care fac stiri din auzite!!!
3. In grupul nostru nu au existat minori! 
4. Din grupul nostru nu a plecat nimeni pe un alt traseu!
5. Toti participantii si elevii scolii se intorc acasa teferi si nevatatamati, asa cum o facem de 20 de ani!!!!!!!
6. Declaratiile sefului Salvamont Hunedoara, domnul Ovidiu Viorel Bodeanu, au fost eronat preluate si interpretate de presa, creand astfel un conflict artificial intre noi, Scoala de Ghizi si Serviciul Salvamont Hunedoara.
7. Consider faptul ca publicul a fost dezinformat de mass-media, creandu-se astfel confuzie, deformand grav realitatea", a scris Cătălin Ioan Berenghi, pe o rețea de socializare.