Pe strada Ion Manolescu a Bucureștiului, într-o bloc în care sunt însăilate pe pereții scorojiți de timp urmele comunismului, te întâlnești cu Ferestroika.
Un apartament-muzeu în care parcă te întorci în timp, cu nostalgie și răni pentru cei care au trăit comunismul și cu amintirea poveștilor pentru cei care nu l-au trăit.
Născut din ideea de a păstra viu locul bunicilor săi, Raluca, fondatoarea acestui muzeu și-a adunat economiile pentru da mai departe ce a însemnat un comunism vivid, cu toate aspectele sale, un muzeu special creat pentru străinii care vor să înțeleagă comunismul românesc în esența sa.
Cartelele de zahăr, ulei și pâine, camara de provizii, nelipsită în toate apartamentele, camera copilului cu revistele și manualele școalare unde stăteau țantoș pe prima pagina Nicolae și Elena Ceaușescu, uniforma de pioner, caietul de tipar cu scrisul perfect și literele frumos așezate de teamă să nu depășești rândurile ca să fii certat a doua zi de învățător, sifonul, dar și frigul pe care-l simțeai iarna ca un ghimpe în coaste, celebrul manual de pregătire al vieții de familie, te transportă într-o călătorie în timp, neistovită.
Cu cât înaintezi în fiecare încăpere atmosfera devine mai densă și parcă ai vrea să știi și mai mult, întrebându-te cum era să trăiești cu adevărat, pe propria piele, tot universul vechi ce se înfiripă în jurul tău într-un mod straniu de vivid. Istoria s-a impregant în obiecte.
Lucrul manual era nelipsit, mai ales în rândul femeilor care trebuiau să aibă o preocupare, însă nu din imaginație, ci doar din manualele care te învățau cum și ce trebuie să faci, unde blugii, fustele și rochiile ce erau deasupra genunchiului erau doar o iluzie cu care te amăgeai în filmele americane și ele văzute doar în cinema.
Ferestroika e fix locul care îți arată cum trăiau românii, cu bune și cu ele, cu râsete și plânsete, cu dureri , amăgiri și speranțe,cu lucruri spuse și șoptite, căci pereții erau așa subțiri încât aveai impresia că trăiești cu toții laolaltă.
Mai mult decât un muzeu, Ferestroika ar fi locul prielnic pentru elevii ce învață perioadă comunismului din manualele rigide școlare, locul în care aceștia ar putea să vadă și să trăiască o zi în comunism, cu toate percepțiile și senzațiile, așa cum Ivan Denisovici, personajul lui Aleksandr Soljenițîn trăiește o zi în lagăr.
