„Nu puteam să-l ținem (pe deținut) mai mult de 24 de ore. În 24 de ore trebuia să-l terminăm: venea cald și pleca rece. Mă întreba Nicolau (un alt torționar), „câte căpățâni ai făcut luna asta”? Făceai una, două căpățâni pe noapte. Îi spuneam uneori că am făcut 19. Cum, n-ai făcut 30? Adică dacă stăteai 30 de zile, trebuia să faci una pe zi (...). Ăsta era interesul. În anii 50 era lupta de clasă, trebuia să scurtăm intelectualii. Trebuia eliminați toți filfizonii, că așa le ziceam. Fie că făcea sau nu studii la Paris, așa ni-i arunca. Trebuia să-i lichidăm. Nu eram numai eu. Aici e treaba. Comunismul s-a făcut cu mulți ca mine. Și erau oameni care știau să te incite la nenorociri. Și reușeau”, mărturisea Franz Țandără în anul 2002.
„Unii veneau începuți...și noi îi terminam. Îi terminam prin diferite metode. Bătut la testicule. Era cea mai cruntă bătaie. Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. O femeie ne-a învățat. Se zice că ea îi bătea cu creionul, dar eu îi băteam cu o nuielușă până leșinau. Că majoritatea mureau. Era o plăcere de a tortura. Era o distracție. Nu pot să mă dau înapoi. Nu pot să mă zic că mă pocăiesc, nu pot să zic Doamne iartă-mă”, mai spunea acesta.
Torționarul mai spunea că „oamenii curați la suflet n-au scăpat. I-am lichidat pe toți”.
Franz Țăndără, timp de 13 ani a încercat să se autodenunțe, însă niciunul dintre regimurile politice și justiția de la vremea aceea nu l-au pus sub acuzare.
Torţionarul Franz Ţandără s-a stins din viață pe data de 2 mai 2004, la Giurgiu.
Filmul ”După-amiaza unui torționar”, în regia lui Lucian Pintilie, a fost făcut după povestea lui Franz Ţandără, în 2001.
Mihai Gâdea: Este noaptea minții să spui despre Tudor Gheorghe că face propagandă regimului ceaușist
