Acum două decenii, consumul de droguri în România era un simbol al extremelor. De o parte erau privilegiații care își permiteau substanțe mai costisitoare, precum cocaina sau ecstasy-ul, şi vedeau consumul ca pe un semn al statutului social, dar şi al sfidării convenţiilor. De cealaltă parte erau marginalii consumatori de heroină, care populau cartierele rău-famate. Aceştia nu aveau de ales între lux și abis. Pentru ei, drogul era un refugiu zilnic din fața realității şi a stigmatului social. Mai mult, tinerii, crescuți într-o lume digitalizată şi hiperconectată, se confruntă cu o nevoie constantă de stimulare. Iar suprasaturare de stimuli poate conduce la dependență de tehnologie, caracterizată prin scăderea sensibilității la dopamină, ceea ce în final poate declanşa o predispoziţie la consum de droguri.
„La momentul acela chiar luptam noi, Agenția Națională Antidrog, să schimbăm puțin mentalitatea legată de consumul de droguri și să arătăm că este totuși și o boală cronică și că aceste persoane au nevoie de ajutor", spune Carmen Oprea, psiholog Agenția Națională Antidrog.
„Până în anul 2005, orice specialist care avea în asistență o persoană consumatoare de droguri,
avea obligația să contacteze poliția pentru cazul respectiv. În anul 2005 a fost o modificare în legislația românească, astfel încât consumatorul să nu mai fie incriminat, dându-i astfel posibilitatea să meargă într-un program de tratament, fără să-i se deschidă dosar penal", a spus Bogdan Gheorghe, medic Agenția Națională Antidrog.
Apoi s-a mai produs o schimbare majoră, au apărut aşa-zisele droguri legale, denumite şi etnobotanice, care în realitate sunt create în laborator, iar noii compuşi sintetici imită efectele drogurilor tradiţionale. Iniţial, aceste substanțe cu nume inofensiv erau vândute în magazine specializate.
„În mentalul general, era această idee. Dacă nu sunt supuse controlului, înseamnă că nu reprezintă un pericol pentru utilizare. Dar s-a dovedit că, de cele mai multe ori, utilizarea acestor tipuri de substanțe a avut efecte chiar mai nocive decât drogurile tradiționale. Din anul 2011, operatorii nu au voie să comercializeze substanțele asupra cărora există suspiciuni de a determina efecte psihoactive", a mai spus Bogdan Gheorghe, medic Agenția Națională Antidrog.
Noii compuşi chimici nu pot fi depistaţi de testele antidrog
Între timp, dreamshop-urile au dispărut, dar drogurile, zise şi zombie, nu. Formula drogurilor de sinteză se schimbă mereu, iar noii compuşi chimici nu pot fi depistaţi de testele antidrog.
„Nu sunt dezvoltate atât de multe teste sau chiar deloc pentru că există și o dinamică foarte mare a acestor tipuri de substanțe. În continuare, drogurile tradiționale sunt cele care se identifică uzual", a mai spus medicul.
Tabloul consumului în România s-a complicat şi pentru că substanţele noi sunt uşor de găsit şi par o alternativă mai ieftină la drogurile convenţionale. Prin urmare, au ajuns la un pubic mai larg.
„Persoana care consumă astfel de substanțe atinge un efect euforic foarte rapid, de o intensitate foarte mare, dar acest efect durează foarte puțin și persoana dorește să experimenteze din nou, deși își va administra încă o doză. El va consuma pe zi mai multe doze de astfel de substanțe, s-ar putea să cheltuiască mai mult pe aceste substanțe noi decât ar folosi pe drogurile tradiționale", a mai spus medicul.
Poveştile consumatorilor de droguri care erau abordaţi de traficanţi pe reţelele sociale
„Am recurs la boabe, li se zice MDMA. Nu prea nu aveam așa bani să zicem dar nici nu erau așa scumpe o boabă ajunge la doi lei prima oară adică nu era o problemă", a spus un consumator.
„E cam 10 lei plicul, adică nu e deloc scump și în cantitate e destul de mică, adică într-un fel te face să vrei să întorci și să mai iei. Consumam 60-70 de plicuri sau chiar 80, nu mai știu exact cât a fost, că am pierdut numărul", a mai spus şi o tânără.
Mai mult, astăzi traficanţii îşi promovează marfa pe rețelele de socializare, folosind mesaje codificate și conturi anonime. Au apărut şi aplicaţiile care oferă canale de comunicare dificil de interceptat de autorități.
„Pe Instagram m-a întrebat hei ce faci, cum ai ești ? am auzit că te droghezi ce mișto, că și știi că și eu mă droghez. M-a întrebat dacă vreau să iau marfă de la el că e mult mai bună decât cea pe care o am acum. În zilele de astăzi orice se pune pe Instagram pe TikTok pentru a te da mare", mai spune tânăra.
Apoi, pandemia Covid a dus la o intensificarea activităţilor pe DarkWeb care facilitează vânzarea și cumpărarea de substanțe ilegale fără a dezvălui identitatea utilizatorilor. Şi metodele de distribuţie s-au schimbat: se folosesc adesea servicii de curierat şi ride-sharing pentru a livra droguri rapid şi direct la ușa consumatorilor, fără a mai fi nevoie de o interacţiune faţă-n faţă. Acum, nu mai vorbim de consumatori bogaţi sau săraci, ci de un fenomen care a pătruns în toate păturile sociale. Tocmai de aceea se spune că accesul la droguri s-a democratizat.
Toate drogurile dau dependenţă. După consum tinerii simt nevoia constantă de stimulare
„Consumul de droguri intră în sfera normalității mai degrabă. E un lucru nepotrivit, să spunem, pentru că în momentul în care un adolescent începe să vadă că este un lucru normal, automat el intră în această sfera normalității. Deci dacă e ceva normal, poate fi făcut ușor și de către el", spune Carmen Oprea, psiholog Agenția Națională Antidrog.
Toate drogurile dau dependenţă. Iar aceasta apare în urma toleranţei care se instalează la unii mai devreme, la aţii mai târziu. Depine de organismul fiecăruia, tipul şi cantitatea de droguri consumate. Mai mult, tinerii, crescuți într-o lume digitalizată şi hiperconectată, se confruntă cu o nevoie constantă de stimulare. Iar suprasaturarea de stimuli poate conduce la dependență de tehnologie, caracterizată prin scăderea sensibilității la dopamină, ceea ce în final poate declanşa o predispoziţie la consum de droguri.
„Acest bombardament de informații poate să declanșeze sau să instaleze o nevoie a creierului de a căuta tot timpul senzații noi, de a căuta tot timpul ceva extraordinar, de a căuta tot timpul o realitate ieșită din comun. Altfel se plictisesc. Altfel se plictisesc, exact", a mai spus psihologul
Peste 10% din populaţia României s-a drogat cel puţin o dată
Potrivit Agenţiei Naţionale Antidrog, peste 10% din populaţia României s-a drogat cel puţin o dată. Dar numărul celor deveniţi dependenţi nu se ştie, fenomenul fiind unul ascuns. Cert e că cei mai vulnerabili în faţa lui sunt adolescenţii. Şi tot ei sunt mai susceptibili în a deveni dependenţi decât adulţii care încearcă aceleași substanțe
Şi asta pentru că tinerii nu au experienţă, responsabilităţile lor sunt diferite, stabilitatea încă nu există, creierul, neconsolidat. Sunt mai predispuşi să ia decizii bazate pe impulsuri și presiuni sociale, mai tentați să își testeze limitele fără a înțelege pe deplin riscurile.
„A fost și mai există un caz de un băiețel de 11 ani. A început consumul de heroină injectabilă, într-un context desigur mai special. 14 ani este vârsta cea mai probabilă în care se poate debuta în consum", a mai spus psihologul
„A fost un capitol foarte nou și care nu trebuia să se întâmple la vârsta respectivă, adică am luat totul prea devreme, dar totuși nu regret nimic, pentru că, dacă aș fi început pe la o vârstă de 16-17 ani, să am probleme la bac, să zicem, când o să fie să învăț... adică probabil mi-ar fi fost mai greu să mă las pe viitor", spune un fost consumator
Idolii adolescenţilor care îşi arunca fanii în prapastia drogurilor
Prin intermediul unor producţii audio-video adolescenţii cunosc mai degrabă partea romanţată a consumului de droguri. Unii idoli moderni își etalează viciile, transformându-le în simboluri de rebeliune. Iar tinerii, însetați de modele şi experienţe inedite, sunt adesea seduşi de acest conţinut.
Muzica lui Rava, de exemplu, e de ceva vreme coloana sonoră a adolescenţei lui Ilie.
„Când ascult genul ăsta de muzică uit de orice și mă face să fiu acolo. Mă prind într-un film, cum ar veni", a spus el
„Uit de orice”, spune Ilie, iar aceste cuvinte ascund, de fapt, adevăratul motiv care l-a făcut dependent: fuga de o realitate dureroasă. În cazul lui, a fost, probabil, lipsa unei familii asemănătoare celor în care au crescut colegii săi.
Alţi adolescenţi au parte de un mediul familial disfuncțional, neajunsuri, conflictele constante între părinţi, neglijență sau chiar abuz.
Şi în cazul lui Andrei, drogurile au fost un balsam amar. Dar nu e singurul motiv. Pe măsură ce copilăria începe să pălească, adolescenții se trezesc într-o lume nouă și confuză. Transformările fizice și emoționale îi copleșesc, iar căutarea identității este adesea amplificate de dorința de a aparține unui grup, de a fi acceptat şi validat. La şcoală mulţi adolescenţi au parte de bulling, aşa că cedează presiunilor unui altfel de anturaj, unde consumul de droguri este, mai întâi, un ritual de inițiere, iar apoi, un legământ de loialitate.
Printre acestea se numără și consecințele sociale, cum ar fi abandonul școlar sau, cel puțin, deteriorarea rezultatelor, dar şi înrăutăţirea relaţiilor, în special, cu familia. Şi asta pentru că un adolescent va ascunde adevărul despre dependenţa sa, va minţi mult, va inventa motive false pentru a cere din ce în ce mai mulţi bani, iar în lipsa lor, va fura sau va recurge la alte infracţiuni, cum ar fi chiar traficul de droguri. În aceste împrejurări, aproape întodeauna se va izola de părinţi, va deveni irascibil, nervos, uneori, chiar agresiv.
Intervenția şi sprijinul familiei sunt esențiale pentru a spune NU drogurilor
Cu toate acestea, odată devenit dependent, adolescentul nu mai poate spune NU drogurilor, pentru că ele schimbă modul de funcţionare a creierului. De fapt, îl îmbolnăvesc, afectând regiuni şi circuite reponsabile pentru voinţă, capacitatea de a lua decizii şi controlul impulsurilor. Lipsa speranței de a atinge abstinența devine astfel un obstacol major în calea recuperării.
Prin urmare, renunțarea la droguri e un proces complex și dificil. Adesea, doar o experienţă existenţială poate trezi voinţa de a a scăpa din capcana dependenţei.
În fața acestor provocări, intervenția şi sprijinul familiei sunt esențiale. Şi totuşi rareori ea ştie cum să prevină sau să rezolve astfel de probleme. Soluţia recomandată este ca adolescentul dependent împreună cu familia să apeleze la ajutor specializat, adaptat fiecărei etape şi fiecărei nevoi.
„Sunt persoane care pot fi tratate în sistem ambulatoriu, dar sunt persoane care au nevoie de un centru de post cură, adică acea perioadă în care, după ce a ieșit într-un spital de psihiatrie unde i s-a făcut dezintoxicarea, să nu se întoarcă direct acasă sau în contextul în care a consumat, ci să meargă într-o clinică sau într-un centru de recuperare unde se poate menține pentru o perioadă cât mai lungă de timp abstinența. Pentru alții este uneori suficient să intre într-un program de, să spunem, psihoterapie integrată împreună cu familia. Agenția Națională Antidrog oferă astfel de servicii", a spus Carmen Oprea psiholog ANA.
Când totul în jur pare a fi un haos, familia ar trebui să îi ofere adolescentului un mediu stabil și sigur ... Să-l ridice, atunci când totul pare să se prăbuşească, să-l încurajeze pentru fiecare pas minuscul spre recuperare. Şi în tot acest proces părinţii au nevoie de informare şi îndrumare.
În final, întreaga societate trebuie să ânţelegeafă faptul că dependența nu e o slăbiciune a caracterului, ci o boală care poate fi învinsă doar printr-un efort comun: al dependenţilor, al familiilor şi apropiaţilor, al specialiştilor şi al nostru. Adevărata putere nu e în a lupta singur, ci în a accepta că nu ești singur!
