Radiografie a societății românești, marca Vasile Dâncu. Despre societate, rațiune și Biserică

Sociologul Vasile Dâncu a fost invitatul Cristinei Țopescu, într-o ediție specială a emisiunii Dincolo de Știri și a vorbit despre societate, sistem de educație și tipologii sociale.

Dâncu a opinat că sistemul de educație din România are o abordare greșită și pune prea mult preț pe ideea de competiție, în condițiile în care nu doar prin competiție poate fi demonstrată valoarea unui om.

“Sistemul de educație este greșit. Noi gândim o lume a competiției. CA și cum există doar competiție în lumea asta. Dacă am fi destul de realiști, dacă am încerca să fim mai echilibrați, am explica unui copil că mai mult câștigi cu solidaritate și empatie. Competiția a devenit o ideologie. Există societăți în care nu numai piața aduce performanță. Apoi vorbim despre merite. Nu poți să te raportezi doar la merite ca să aduci valoare. Pornind de la tine ca etalon, de la o valoare, depinde ce îți iei ca model și ce tip de învingător vrei să faci din copilul tău. Acum trăim o lume a competiției exagerate și a violenței sociale.”

“Pe de altă parte, trăim într-o lume în care îndepărtarea față de oameni, în care polarizarea creează o disproporție foarte mare între oameni. Avem nevoie de schimbarea sistemului de valori. Mi se pare că modelele noastre sociale ar trebui să fie mult mai pacifiste și mai aproape de ceea ce poate însemna colaborarea între oameni.”

Despre rațiune și monștrii născuți de rațiune

“Este o mutație genetică. Rațiunea este limitată și câteodată omul ucide pentru că există modele sociale. Există războaie considerate bune, ideologizate ca fiind ucidere din eroism. Avem mari ucigași ai lumii pe care îi considerăm eroi, pentru că s-au creat libertăți pentru alții, etc.”

“Rațiunea are mai multe dimensiuni. Are una morală, pe care o învățăm, dar există și latura pragmatică. Unde apare și această competiție neloială. A folosi orice mijloace pentru a realiza un scop, este maxima pragmatică. Dar problema este una a echilibrului. Eu cred că dacă au existat modele în care controlul social a fost mai puternic, atunci au fost timpuri mai degrabă de pace, dar foarte puține în istoria omenirii. Este un soi de utopie. A existat întotdeauna o competiție între oameni, clase sociale. Competiția exagerată poate duce la violență.”

Rolul Bisericii într-o societate divizată

“Rolul Bisericii a evoluat în timp. În această perioadă, Bisericii i se cere foarte mult o operă de construcție socială. Oamenii vor o Biserică pașnică, să găsească pace, solidaritate. Biserica a funcționat mereu ca un organism compensatoriu pentru ceea ce nu funcționează în lume. Așteptăm de la Biserică să fie așa cum vrem noi. Biserica seamănă cu noi. Biserica fiecărui timp poartă și păcatele noastre. Adevărații credincioși, care sunt într-adevăr cucernici cred că se uită mai puțin la biserică și se uită mai mult în zona textelor și a propriului comportament.

Vedem scandaluri în toată lumea, de la corupție, de toate felurile, cu toate păcatele lumii și asta înseamnă că Biserica nu reușește să aibă exact rolul pe care și l-ar dori. Valorile cele mai importante ar trebui să fie în cea mai înaltă expresie a lor. Nu se întâmplă în toate cazurile, dar Biserica rămâne fundamentală și cred că acest lucru ar trebui să angajeze Biserica mult mai puternic.”