Cristian Dumitrescu, student la aviaţie la Academia Militară, a fost arestat la vârsta de 22 de ani şi condamnat la moarte.
„Făceam parte dintr-o organizaţie mare şi ne-am apucat să facem manifeste şi ce mai puteam. Am vrut să lansăm o petardă în curtea ambasadei sovietice de la Bucureşti şi, simultan, să fie aruncate manifeste de la Universitate, în care să fie anunţată treaba”, a povestit Cristian Dumitrescu.
„Singurul lucru la care nu ne-am gândit a fost că s-ar putea să fim trădaţi. Şi am fost trădaţi de unul dintre profesorii noştri de la Academie, care tocmai fusese scos din armată. Nu cred că a fost şantajat. Noi am vrut să-l ajutăm şi l-am ajutat. I-am spus de toate, tot ce făceam. După ce a făcut treaba asta, a avut o carieră fulminantă”, şi-a amintit fostul deţinut politic.
„Am fost arestaţi şi a urmat perioada cea mai dură. În primul rând erau metodele psihice. Apoi represaliile fizice, bătăile la tălpi, de pildă. Mi-au băgat sub nas încadrarea cu 199, condamnarea la moarte, adică. O treabă care m-a speriat. Grija mea cea mare era să nu-mi împovăresc colegii. Mă apăsa grija asta”, a mai spus Cristian Dumitrescu.
„Mărturisesc că singurul lucru pe care îl regret cumplit e necazul pe carel-am făcut părinţilor mei. Le-am distrus viaţa”, a încheiat, aproape în lacrimi, fostul student de la Academia Militară.
