Academia de Studii Economice din București a reintrat în prestigiosul clasament Shanghai
Publicat acum 2 ore si 58 minute
"La 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, încă nu avem încă niște răspunsuri pe care mulți dintre noi le intuim: să fi fost o revoluție cap-coadă? Să fi avut parte și norocul să fi avut parte de un astfel de eveniment?
Sau, pe multe elemente pe care le-am văzut și pe care cei care le-au trăit le înțeleg, să există în continuare semne de întrebare. E foarte important ca în astfel de momente să apelezi la documente, la toate mărturiile care te pot clarifica. În seara acesta o să aveți unele dintre cele mai importante.
Am să difuzez niște interviuri cu niște personaje care au fost în epicentrul acelor evenimente și care astăzi, la 30 de ani, nu mai sunt. Generalul Militaru, de exemplu, recunoaște în clar că era un complot. Era un complot încă din 1985. Frontul Salvării Naționale exista încă din 1985. Povestește despre una dintre întâlnirile sale cu un înalt oficial al Uniunii Sovietice și veți afla care era planul concret de lichidare a lui Ceaușescu", a spus Mihai Gâdea, la începutul emisiunii SInteza zilei.
NOU MARTOR CHEIE ÎN CAZUL MORȚII GENERALULUI MILEA
Un cadru medical de la Spitalul Elias din Capitală, martor la aducerea generalului Vasile Milea, fost ministru al apărării naționale în decembrie 1989, în unitatea spitalicească, a oferit în exclusivitate într-un interviu acordat lui Mihai Gâdea, informații care nu au fost date publicității în acești 30 de ani care s-au scurs de la acele evenimente.
MIHAI GÂDEA: Stimată doamnă, ne puteți spune, vă rog, cu ce vă ocupați în decembrie 1989? Ce lucrați și unde?
CADRU MEDICAL: Lucram ca infirmieră la unul dintre spitalele noastre, din București.
CADRU MEDICAL: Da.
CADRU MEDICAL: Nu, din momentul în care a intrat în terapie. Nu știu cine l-a adus. Afară n-am fost. Dar a intrat în terapie. Medicii, toți, s-au strâns care erau de gardă în ziua aceea, care erau de serviciu, pe lângă el. L-am dus într-unul din paturi din terapie și-au constatat că era mort.
CADRU MEDICAL: Era mort, da. Nu știu dacă trebuie să spun un nume de medic, nu spun, a început să plângă. Și fiind eu de serviciu în ziua aceea...
MIHAI GÂDEA: Cine a început să plângă? Medicul?
CADRU MEDICAL: Da. O doamnă doctor. Cred că e anestezist. Și fiindcă eu, ca infirmieră, trebuia să-l spăl...Ei au constatat, au plecat în cancelarie, că au constatat că e mort. Eu l-am dezbrăcat. Eu. Domnu' Gâdea, era alb imaculat. Cămașa de pe el nu era... Cred că vreo două-trei picături de sânge, dacă erau. Nu era mai mult.
MIHAI GÂDEA: Era îmbrăcat în veston militar?
CADRU MEDICAL: În veston, fără epoleți. Cascheta nu o rețin, n-am văzut-o. Nu a fost. N-a avut caschetă.
În veston, cămașa albă, pantalon militar... uniforma care era.
MIHAI GÂDEA: Era deschis la veston?
CADRU MEDICAL: Da, da, da, da. Da.
CADRU MEDICAL: Nu cred. Nu rețin, dar nu cred. Adică nu știu de ce mi-a rămas întipărit, am anii pe care-i am, dar totuși mi-a rămas întipărit (în memorie).
CADRU MEDICAL: Era curată, domnu' Gâdea. Sigur că da. Și faptul că ce-am auzit eu așa, aseară, alaltăseară, ce-am văzut... Știți cât era gaura (de la glonț)?
Cât degetul mic de la mână. Atât era o gaură. Și nu era cum am auzit eu sau poate am înțeles greșit, ceea ce nu cred, că a intrat glonțul nu știu cum și-a ieșit pe partea cealaltă. Nu. N-a fost (așa).
Ce s-a discutat atunci, atât era (urma de glonț) și era, eu știu, mai jos de inimă era. N-a fost în inimă.
MIHAI GÂDEA: Mai jos de inimă era această gaură?
CADRU MEDICAL: Sub inimă, da.
MIHAI GÂDEA: Dumneavoastră credeți că în momentul în care a ajuns la spital, credeți că era deja spălat și schimbat?
CADRU MEDICAL: Așa mă gândesc, că nu trebuia să... Nu mă pricep dar nu trebuia să curgă sânge?
