Atenţie, părinţi! Copiii care se luptă cu anxietatea ar putea prezenta aceste semne

Simptomele anxietăţii pot fi dificil de observat, dar cu cât părinţii observă mai devreme semnele, cu atât mai repede profesioniştii în domeniul sănătăţii mintale "pot ajuta părinţii şi copiii să înţeleagă ce se întâmplă", a declarat Dr. Rebecca Baum, profesor de pediatrie generală şi medicină pentru adolescenţi la Universitatea din Carolina de Nord din Chapel Hill.

Copiii cu anxietate ar putea începe să evite situaţiile care induc anxietate. Acest comportament poate facilita un ciclu care le face temerile din ce în ce mai mari, a adăugat Baum.

Dar "cu cât avem instrumente mai devreme, cu atât mai devreme putem să îi punem pe copii pe o cale care îi încurajează să fie rezilienţi şi îi ajută să înfrunte lucrurile de care se tem", a spus Busman.

În timp ce o persoană cu anxietate generalizată îşi poate face griji cu privire la diverse lucruri de zi cu zi, o persoană cu anxietate socială are, de obicei, "temeri sau îngrijorări intense sau persistente cu privire la faptul că va fi judecată negativ de către alte persoane", a declarat Rachel Busman, psiholog clinician şi consultant cognitiv şi comportamental din White Plains, New York, specializat în anxietate. „Eşti îngrijorat de faptul că spui sau faci ceva care te va face să pari prost sau incompetent".

În Statele Unite, 9,4% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani - aproximativ 5,8 milioane - au fost diagnosticați cu anxietate între 2016 şi 2019, potrivit Centrelor pentru controlul şi prevenirea bolilor din SUA, potrivit CNN, citat de Mediafax. 

Conform Serviciului Naţional de Sănătate din Regatul Unit, Michigan State University, Baum şi Busman semnele comune ale anxietății la copii sunt:

- dificultăţi de concentrare

- probleme de somn, udarea patului sau vise urâte

- nu mănâncă în mod corespunzător

- lipsa de încredere pentru a încerca lucruri noi sau incapacitatea de a face faţă unor probleme simple, de zi cu zi

- evitarea activităţilor de zi cu zi, cum ar fi întâlnirea cu prietenii sau ieșirea în public sau la şcoală

- incapacitatea de a vorbi în anumite situaţii sociale.

Simptome fizice:

- folosirea frecventă a toaletei

- lăcrimare

- dureri de cap

- amețeli

- transpirație

- dureri de stomac

- greaţă

- crampe

- vărsături

- agitaţie.

Tantrumurile, iritabilitatea sau sfidarea ar putea fi interpretate greșit ca fiind probleme de comportament nerespectuos, dar anxietatea ar putea fi cauza de bază, a spus Busman. Refuzul de a-şi face temele ar putea fi din cauză că sunt anxioşi că vor face greşeli.

Multe simptome ale anxietății sociale sunt asemănătoare cu cele ale anxietății generale, dar apar în mediile sociale, a spus Busman.

Copiii care se luptă cu anxietatea socială ar putea prezenta aceste semne, potrivit Spitalului Naţional pentru Copii din Washington, DC, Centrului Naţional de Anxietate Socială şi Clinicii Mayo:

- evitarea sau refuzul de a merge la şcoală

- refuzul de a vorbi în contexte sociale sau de a vorbi pe un ton moale sau scăzut

- abilităţi sociale slabe, cum ar fi teama de străini sau faptul că nu face contact vizual

- teama sau dificultatea de a folosi toaletele publice, de a vorbi la telefon, de a da spectacole în public, de a mânca în faţa altora, de a fi chemat în clasă sau de a fi separat de părinţi.

Simptome fizice:

- bătăi accelerate ale inimii

- tremur

- dificultăți în a-şi controla respirația

- senzația că mintea lor a devenit goală

- tensiune musculară.

Cel mai bun tratament pentru tulburările de anxietate este terapia cognitiv-comportamentală care implică un anumit nivel de terapie de expunere, care îi poate ajuta pe copii să se simtă confortabil făcând lucrurile de care se tem, a spus Busman.
Medicul de familie al copilului poate ajuta "să facă distincţia între ceea ce este tipic pentru vârsta copilului/ nivelul de dezvoltare şi ceea ce ar putea fi motiv de îngrijorare", a spus Baum.

„Chiar dacă simptomele sunt tipice pentru vârsta copilului, familiile ar putea totuși aprecia ajutorul pentru gestionarea lor cu succes".

Baum a adăugat: „A ajunge chiar până la şi chiar şi puţin dincolo de zona de confort a copilului (este) locul în care are loc creşterea”.