"Dacă avem o problemă de comunicare cu copilul, putem să facem încet-încet o apropiere, invitând copilul să comunicăm despre şcoală, prieteni, timp liber, probleme personale, astfel încât el să simtă deschidere din partea părinţilor, să vadă că i se întinde mâna. Eu te invit la comunicare, acum este rândul tău să comunici cu mine", a recomandat psihoterapeutul Andra Zaharia, luni, la rubrica Sfat de sănătate cu Andreea Cigolea, de la Antena 3.
Dacă avem dificultăţi cu copilul pe partea de comportament, am putea să apelăm la o discuţie cu acesta adaptată în funcţie de vârsta lui. Putem să-i spunem că el e important, sentimentele noastre nu se vor schimba în funcţie de comportamentul pe care îl are, dar, totuşi, comportamentul ne nemulţumeşte. Părintele e bine să-i spună şi că "în perioada izolării, aş fi avut nevoie să mă înţelegi", chiar dacă rolul copilului nu este de a înţelege părinţii, spune specialistul.
Dacă vedem că nici aşa nu se rezolvă problema, ar fi bine să discutăm într-un mod mai serios cu copilul, adică să ne aşezăm la masă faţă în faţă, să-i spunem că e necesar să facem ceva. "Perioada pandemiei a creat nişte zone foarte tulburi în echilibrul emoţional, şi al adulţilor, şi al copiilor şi e bine să nu ne acuzăm unii pe alţii, dar să vedem ce putem să facem în continuare, ca să îmbunătăţim ceea ce am pierdut", este sfatul psihologului.
Timpul petrecut în familie - pro sau contra?
În ce priveşte timpul petrecut în familie în timpul crizei de coronavirus, beneficiile acestuia sunt văzute diferit în funcţie de vârsta copilui. Astfel, pentru copiii de vârsta 0-7 ani, beneficiul părintelui în jurul copilului s-a văzut clar. "Mai mult timp petrecut împreună, atenţie mai multă, copilul a înflorit, a început să se orienteze către joacă împreună cu familia", a explicat psihoterapeutul Andra Zaharia.
La copilul din grupa de vârstă 7-12 ani, timpul petrecut în familie este încă sub semnul întrebării: dacă ar fi vrut mai multă libertate, dacă s-a simţit constrâns, dacă l-a deranjat la un moment dat prezenţa părinţilor. În schimb, pentru cei cu vârsta 12-18 ani, prezenţa 24 de ore din 24 a părinţilor nu a fost chiar tot ce îşi doreau, aveau nevoie de mai multă libertate, iar intimitatea nu prea a existat.
