Un judecător din Petroşani a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare, după ce a întreţinut relaţii sexuale cu o femeie al cărui proces îl judeca. Magistratul i-a cerit femeii favoruri sexuale în schimbul unui verdict favorabil în cazul procesului de partaj, iar aceasta a acceptat. Ulterior, femeia l-a reclamat pe judecător la DNA, aducând ca dovadă înregistrarea convorbirilor telefonice cu magistratul, informează Gândul.
Vicepreşedintele Judecătoriei Petroşani, Valentin Popescu, s-a bucurat de serviciile sexuale ale femeii divorţate, în vârstă de 33 de ani. Magistratul a fost însă arestat la data de 30 martie, pentru luare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi încheiere de tranzacţii financiare incompatibile cu funcţia. Asta după ce victima l-a reclamat la DNA.
Miza întregii afaceri era un proces de partaj în cadrul căruia femeia şi fostul ei soţ ar fi trebuit să împartă un apartament în localitatea Lupeni.
"I-am spus lui Popescu Valentin că nu am bani de avocaţi, că nu mai pot lipsi de la serviciu, iar acesta a lăsat să se înţeleagă că dacă accept să am raporturi sexuale cu el o să mă ajute ca acţiunea de partaj să se termine mai repede şi în favoarea mea, motiv pentru care am şi acceptat să întreţin relaţii sexuale cu acesta”, le-a spus femeia procurorilor anticorupţie.
Procesul a început în primele zile ale anului. La primul termen, însă Popescu a amânat judecarea cauzei, cerându-i apoi favoruri sexuale femeii. Ulterior, la termenul din 17 februarie, Valentin Popescu i-a dat câştig de cauză reclamantei.
În faţa anchetatorilor, judecătorul a declarat că întâlnirea cu victima nu i-a afectat imparţialitatea. "Nu am condiţionat-o în niciun fel. Soluţia părţii nu a fost influenţată în niciun fel, întrucât am luat act de tranzacţia părţilor", s-a apărat magistratul.
Prima stenogramă datează din data de 4 februarie 2010, când a avut loc întâlnirea amoroasă:
Valentin Popescu: Îmi daţi un bip numai şi eu vă spun unde. Aci lângă Judecătorie mă aşteptaţi că eu vin cu maşina, ies din curte, vă iau şi mergem.
Daniela T.: Bine.
V.P.: De regulă ce serviţi, un vin sau o tărie?
D.T.: De obicei, nu...
V.P.: Păi, bine, bine, dar ceva acum... dacă mergem şi noi să...
D.T.: Normal.
V.P.: Nu stăm să ne uităm unul la altul.
D.T.: Normal. O să vedem atunci, nu ştiu ce să zic.
V.P.: Păi, iau un vin roşu, nu?
D.T.: Normal.
V.P.: Şi ceva tărie?
D.T.: Nu, nu.
V.P.: Nu merge. No, bine. Sper să fiţi îndrăzneaţă cu mine, nu sunteţi ca la birou aici, nu?
D.T.: Nu ştiu. Sper că da.
V.P.: Păi, trebuie să fim îndrăzneţi, că altfel ce facem?!
D.T.: ...(râde)... Nu ştiu.
V.P.: No, bine. Sărut mâna. Numai bine.
Pasaje din alte stenograme:
Valentin Popescu: Ce schimb eşti?
Daniela Tincă: Doi.
V.P.: Doi. Deci, miercuri, vii atunci de dimineaţă, că o să te iau repede, ca să prinzi schimbul doi.
D.T.: Da, mersi, mersi, că-mi porţi de grijă.
V.P.: Ai făcut?
D.T.: Astăzi am să fac cererile astea, ce mi le-ai spus.
V.P.: Să le faci, şi pe la 8.30 când soseşti, îmi dai un bip ca să cobor să-ţi dau aia, hârtia, sentinţa. Să plăteşti şi taxa aia ce ţi-am zis.
D.T.: Aia de timbru... de 2.400, nu?
V.P.: Aia şi astălaltă pentru definitivare de doi lei.
D.T.: Aşa, da, da, sigur.
V.P.: Şi timbru judiciar... Mi-e dor de ceva...
D.T.: ...(râde)...
V.P.: Ţie nu?
D.T.: Eu ştiu... Aşa, de Ziua Îndrăgostiţilor.
V.P.: Păi, da.
D.T.: Păi, da.
V.P.: Poate săptămâna viitoare, când iar eşti schimbul unu, o facem mai lată, drăguţo.
D.T.: Mda, probabil.
V.P.: No, bine. Atunci te aştept miercuri.
