Suferinţă, neputinţă, revoltă sunt sentimente pe care le-ar trăi orice om ajuns în situaţia fostului premier. Cu siguranţă, l-au măcinat şi pe Adrian Năstase. Psihologii spun că verdictul de ieri, perspectiva închisorii şi umilinţa pe care nu voia să o accepte l-au împins să-şi pună pistolul la tâmplă.
În ultima apariţie în faţa camerelor, dinaintea pronunţării verdictului, Adrian Năstase simţea că şi-a primit deja pedeapsa. Sentinţa judecătorilor - 2 ani de închisoare cu executare - a fost o lovitură neaşteptată şi aproape fatală.
Un bărbat educat şi un om politic de modă veche, cu principii clare, pentru Adrian Năstase condamnarea a fost ultima piesă dintr-un puzzle al suferinţei. Iar omul Adrian Năstase începuse să cedeze.
Soluţia finală la care a apelat fostul premier, tentativa de sinucidere, a fost şi un gest al demnităţii strivite.
Pentru Adian Năstase propria imagine în cătuşe, în faţa instanţelor care îl judecă şi în alte dosare, dar şi în faţa celor care l-au ales cândva, a fost sinonimă cu umilinţa supremă.
