A terminat Liceul din Orăştie, după care şi-a continuat studiile inginereşti în Ungaria şi în Germania. Ulterior s-a întors în ţară şi a început construcţia primului său avion, Vlaicu I. În 1910, pe câmpul Cotrocenilor, Vlaicu a desprins de la sol avionul, care s-a ridicat la o înălţime de aproximativ patru metri. A zburat pe o distanţă de circa 40 metri, după care a aterizat lin.
Un an mai târziu, a construit un al doilea avion, Vlaicu II. Cu acesta a participat la concursul aviatic internaţional de la Aspern-Viena, alături de piloţi celebri din acea vreme. A obţinut premiul I, pentru aruncarea unui proiectil, la ţintă, de la o înălţime de 300 de metri, şi premiul al II-lea pentru aterizarea la punct fix. Însă visul său a fost să zboare peste munţii Carpaţi. De aceea a început să lucreze la proiectarea unui nou aparat, Vlaicu III.
Între timp a aflat însă că un aviator străin intenţiona să încerce un zbor peste Carpaţi. Vlaicu dorea foarte mult să realizeze primul această performanţă, la bordul unui avion de construcţie românească. Astfel că pe 13 septembrie 1913, a decolat de lângă Bucureşti, cu avionul Vlaicu II, într-un zbor către munţi. Proiectul său nu s-a realizat însă. Aurel Vlaicu a murit după ce avionul pe care îl pilota s-a prăbuşit deasupra comunei Băneşti, de lângă Câmpina.
Antena 3
