Furtună puternică în București. Un copil a ajuns la spital, după ce o mașină a evitat un copac rupt de vânt
Publicat acum 3 ore si 47 minute
Dansatorul şi coregraful Johan Kobborg a vrut să pună bazele unui fenomen în dans la noi în ţară - baletul regal britanic.
N-a găsit însă nici balerini, nici şcoli de balet puternice. S-a mobilizat şi, într-o lună, el a convins trei balerini de la Royal Opera House să vină la Bucureşti.
"Dansez de peste 25 de ani în aceste companii mari şi există o parte bună în asta, faptul că ai siguranţă.Dar, dacă devine prea confortabil şi nu mai ai nicio provocare, începi uşor, uşor să mori ca persoană şi ca dansator. ceva în mine mi-a spus că a venit timpul să mă rup de acest trecut şi să mă arunc într-o situaţie în care nu există siguranţă", a povestit Johan Kobborg.
Iniţial venise în ianuarie ca să pună un spectacol pe scena Operei Naţionale. I s-a făcut atunci o propunere pe care nimeni nu a crezut atunci că o va lua în seamă să rămână. Şi peste noapte, kobborg a zis da. A lăsat-o pe Alina Cojocaru singură, în Anglia, iar el s-a mutat în ţara ei.
Când a plecat de la Royal Opera House era prim balerin şi pariul câştigat de teatru în orice spectacol. Aşa că, toată lumea aştepta cu emoţie să afle spre ce companie de pe glob se va îndrepta Johan Kobborg. Traseul firesc ar fi fost director la New York, Londra, Paris, Viena, dar el a ales Bucureştiul, uimindu-i pe toţi.
A vrut o scenă pe care să o modeleze aşa cum vrea, chiar dacă banii erau infinit mai puţini iar numărul spectatorilor descurajator, venise timpul să lase ceva în urmă.
Şi astfel s-a pus pe construit, adunând lângă el nume mari, de pe toate meridianele.
De greutăţile din România s-a lovit imediat: nu a găsit nici balerini, nici şcoli de balet puternice.
Baletul Operei naţionale este compus în mare parte din străini, care acceptă salarii derizorii doar de dragul de a dansa şi în speranţa că aici vor remarcaţi de companii mari.
Ar putea dansa şi ai noştri, doar că puţinii copii care se mai înscriu la Şcoala de Balet a României sunt nevoiţi să iasă în stradă pentru a le spune oamenilor celor mari ai ţării, că fără susţinere, instituţia lor îşi va închide porţile.
