Până în 1990, auzeam de droguri doar la
ştirile externe sau în filme, astăzi însă, drogurile s-au transformat într-o
realitate care ne afectează direct. Anul trecut, 32 de români au murit din
cauza drogurilor. Statistic, reprezintă cu 50% mai mult decât acum doi ani. Tot
statistic, 350.000 de români s-au drogat cel puţin o dată. 35.000 sunt
dependenţi şi consumă regulat. Dintre aceştia, 24.000 sunt concentraţi în Bucureşti
şi sunt piaţa de desfacere a unei afaceri extrem de profitabile. Pentru
injectabile, tinerii nu îşi cheltuiesc banii pe seringi de unică folosinţă: le
re-folosesc până când acele se înfundă. Cei mai mulţi se droghează din perioada
liceului, dar sunt cunoscute şi cazuri de copii de şcoală generală intraţi în
sevraj. Povestea substanţelor interzise nu se opreşte aici, pentru că acestea
?se poartă? şi în lumea show-business, mediatizată în orice publicaţie, tineri
care au trecut deja de vârsta liceului şi duc o viaţă aparent obişnuită, şi
chiar persoane labile din sfera medicală care au acces la aceste substanţe.
Chiar la începutul acestei luni, raziile
Poliţiei au adunat de pe litoral 17 studenţi care riscă ani grei de închisoare
pentru acuzaţia de vânzare de haşiş, cocaină, cannabis sau pastile de ecstasy. Nici
nu e de mirare, România şi Bulgaria sunt puncte de tranzit preferate de marile
reţele de trafic. Din aceste două ţări, narcoticele sunt distribuie mult mai
uşor către alte ţări ale Uniunii Europene. Potrivit ultimelor rapoarte Europol
(organizaţia UE pentru combaterea criminalităţii), marfa este transportată prin
strâmtoarea Gibraltar în Marea Mediterană, apoi în Marea Neagră, cu destinaţia
România şi Bulgaria. O altă filieră ar porni dinspre Ucraina către Republica
Moldova, România şi Bulgaria, apoi către Europa occidentală. Salariile foarte
mici ale poliţiştilor români şi bulgari favorizează o circulaţie optimă a
drogurilor dincolo de lege.
Alţi specialişti, de data aceasta americani,
arată că ţara noastră a devenit şi depozit pentru drogurile care aşteaptă să
fie transportate în alte ţări europene ? în general heroină şi opium. ?România
nu este o sursă majoră de narcotice. Totuşi, aceasta rămâne o ţară de tranzit
pentru droguri, aflându-se pe traseul narcoticelor ce ajung din Afganistan în
Europa Centrală şi de Vest. Ţara mai este folosită şi ca punct de tranzit al
cocainei provenite din America de Sud şi destinată Europei de Vest, în special
prin portul Constanţa?, se precizează într-un raport internaţional al
Departamentului de Stat american.
Şi traficanţii de droguri sintetice şi-au
făcut apariţia în România, mai arată raportul, pe ruta Europa de Nord - Europa
Centrală - Europa de Est. Heroina şi marijuana sunt principalele droguri
consumate în România, însă şi consumul de ecstasy în rândul tinerilor este în
creştere, notează raportul. Americanii precizează că statul român a primit în
2007 aproape milioane de dolari drept asistenţă pentru unităţile de luptă anti
drog.
De
toate pentru toţi. Tipuri de droguri
Numeroase elemente existente în bere, vin sau
anumite specii de ciuperci estompează bariera dintre alimente şi substanţele
interzise, cunoscând efectele asupra organismului ? minte şi trup deopotrivă.
Dar iată câteva categorii de substanţe unanim acceptate ca droguri.
OPIUMUL
(PAPAVER SOMNIFERUM) face parte din clasa
opiaceelor (euforice). Se obţine din
sucul secretat de tulpina, frunzele şi capsulele imature ale unui anumit tip de
mac. Are aspect de plastilină şi culoarea cafeniu închis. În medicină, se
foloseste în cantităţi mici ca somnifer, calmant, analgezic şi ca materie primă
pentru fabricarea legală a
morfinei,
a
codeinei şi a altor derivaţi. Narcomanii
extrag morfina, apoi, prin acetilare, se obţine
heroina. Opiumul se poate ingera ca atare sau sub formă de decoct,
iar cel preparat se fumează de obicei, cu ajutorul unor pipe. Se confecţionează
o bobiţă de opiu care se expune la flacără (pentru a se înmuia), apoi se pune în
coşul unei pipe speciale. Apoi consumatorul aduce pipa deasupra flăcării şi
aspiră profund fumul care se degajă. Reziduul combustic, numit ?dross? este
conservat de fumător pentru reutilizare.
Efecte:
După starea dezagreabilă a primelor pipe, provoacă o
senzaţie de euforie, cu exaltarea imaginaţiei. Fumătorul are nevoie de
imobilitate şi de linişte pentru a atinge o stare contemplativă, odată cu o
semi-amorţire. Pe termen scurt, provoacă ameţeli, vărsături, cefalee, precum şi
o depresie a centrilor respiratori. Pe termen lung, apar disfuncţionalităţi
organice (constipaţie, pierdere în greutate şi apetit), precum şi o scădere a
activităţii şi a interesului individului. Pentru consumatorii obişnuiţi,
generează toleranţă, dependenţă psihică şi fizică.
MORFINA este un derivat al opiumului, ca atare face parte din clasa
opiaceelor. Poate fi ingerată oral, când este sub formă de tablete, dar poate
fi şi injectată subcutanat, intramuscular sau intravenos; ultima variantă este
cea preferată de dependenţi.
Efecte: Anxietate, frisoane, constipaţie, micşorarea pupilelor, crampe, stare
depresivă, mâncărimi, diaree, ameţeală, iritaţie, imposibilitatea de a urina,
amorţeală, rigiditate musculară, vise, stare exagerată de bine, crize de leşin,
uscăciune a gurii, transpiraţie, retenţie de apă, înroşire a feţei, sedare,
cârcei şi crampe, vomă, tremur, sentiment de plutire, stare de rău, mişcări
musculare necontrolate, mişcări necontrolate ale globului ocular, halucinaţii,
agitaţie, stare de slăbiciune, presiune prea crescută sau prea scăzută a
sângelui, dureri de cap, reacţii alergice, dureri abdominale, pierdere a
apetitului, gândire deviată, insomnie.
CODEINA face de asemenea parte din clasa opiaceelor. Se consumă pe cale orală,
subcutanat, intramuscular sau rectal. Mai poate fi fumată dintr-o foiţă de
staniol (?fugărirea dragonului?), într-o manieră folosită şi la heroină.
Efecte: Alterarea percepţiei durerii în măduva spinării şi în creier. Afectează
răspunsurile emoţionale la durere, dar au şi efecte stimulatoare, deoarece
blochează transmiţătorii neuro-inhibitori. Efecte pe termen lung: sângerări
stomacale, vătămarea rinichilor şi ficatului, mâncărimi, constipaţie, greaţă,
mahmureală, pupile micşorate, vedere neclară, încetinirea ritmului cardiac,
dezorientare, convulsii, halucinaţii, depresii, probleme sexuale, agitaţie,
tremur.
HEROINA
(Diacetilmorfină, black tar, mud, smack, brown sugar, China white, Mexican
brown, praf sau naftalină). Derivat semisintetic al
morfinei, are culoarea albă, cenuşie, roz sau brună. Se injectează (subcutanat,
intramuscular sau intravenos); sub formă de pudră, poate fi prizată sau fumată.
După 2001, consumul de heroină a explodat în România. Drogul s-a ieftinit
dramatic, în urma războiului din Afganistan. Provine în
special din Iran şi Afganistan, unde creşte macul opiaceu.
Efecte
pe termen scurt: pupile micşorate, pleoape căzute, stare
de depresie, apatie, greaţă, dependenţă fizică ultrarapidă, vomă, crampe,
transpiraţie, uscăciune a gurii, piele iritată, senzaţie de greutate la
extremităţile corpului, probleme cardiace şi respiratorii, scăderea libidoului,
carii, abcese, dinţi căzuţi, ten galben. Efectele dispar la cinci zile de la o
ingerare.
Efecte pe termen lung:
rigiditate musculară, vene sparte, contracţia vezicii biliare, constipaţie,
perturbarea vederii, complicaţii pulmonare (inclusiv pneumonie), boli hepatice,
septicemie. O supradoză de heroină poate provoca starea de comă sau chiar
moartea.
COCAINA
(Crack, coke, C, zăpadă, fulg, piatră). Face parte din
clasa stimulantelor şi se obţine prin extragerea chimică din frunzele de coca,
cu ajutorul unui solvent precum petrolul sau kerosenul. Aspect: cristale bej
sau brune; rafinată, cocaina este o pudră albă. Se consumă prizată, fumată
(crack-ul este fumat în pipe de sticlă) sau injectată. Cocaina
privine din America de Sud, unde există plantaţii de coca.
Efecte: Extazul (care durează 15-30 minute) este urmat de o depresie profundă,
irascibilitate, agitaţie, oboseală mentală şi o dorinţă uriaşă pentru următoarea
doză. Efecte pe termen scurt: dilatarea pupilelor, mucozităţi, energie în exces,
euforie, siguranţă de sine, lipsa poftei de mâncare, creşterea temperaturii
corpului, a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale, epilepsie, anxietate,
amnezii, acte de violenţă, instabilitate, panică, senzaţie de persecuţie,
paranoia; imediat dupa doză: dureri de cap de circa o oră, tremurături, senzaţie
de cald/rece; câteva zile de depresie. Efecte pe termen lung: hepatita A, B sau
C, paranoia, infarct cerebral sau miocardic, dureri abdominale, comportament
agresiv, halucinaţii (care pot provoca acte de automutilare, suicid, omor),
dependenţă psihică.
* Crack - Se găseşte sub forma unor pietre de culoare albicioasă, bej sau
brună; materia primă a crack-ului este cocaina. De cele mai multe ori, se
fumează amestecat cu marijuana, în ţigări obişnuite sau narghilele, însă poate
fi şi injectat sau ingerat. Duce foarte repede la dependenţă, uneori chiar de
la prima utilizare. În timpul inhalării, vaporii sunt absorbiţi rapid de
plămâni, iar substanţa trece în sânge, afectând sistemul nervos central după 6
sau 7 secunde. Consumatorul resimte brusc un flash intens care durează câteva
secunde. Apoi apare o excitaţie euforică ce poate dura mai mult de 5 minute,
după care euforia se diminuează in intensitate. În acest interval, consumatorul
încearcă o senzaţie de putere, încredere în sine, creştere a dorinţei sexuale şi
halucinaţii. După faza euforică, apare o puternică depresie; după senzaţia de ?înălţime?
(?high?), consumatorul resimte o accelerare a ritmului cardiac, tremurături,
ameţeli si diaree.
Efecte:
anorexie, nelinişte, confuzie cu manifestări paranoide
sau chiar schizofrenoide. Pe termen lung, abuzul generează tulburări pulmonare
grave, boli cardiace, pierdere in greutate, tulburări psihologice (paranoia).
upradozajul amplifică efectele nefaste şi poate duce la moarte. Folosirea
curentă a crack-ului determină toleranţă şi dependenţă fizică şi psihică foarte
puternică.
AMFETAMINA
(speed, black beauties, dexedrine, biphetamine). Face
parte din clasa stimulantelor şi are aspect de pulbere albă sau lichid cu miros
aromat, de culoarea coniacului. Se consumă oral (capsule), prizată, fumată sau
injectată.
Efecte: Asemănătoare cu cele ale adrenalinei: energie, euforie, dilatarea
pupilelor, atenţie, siguranţă. Efecte pe termen scurt: acnee severă,
nervozitate, uneori paranoia sau agresivitate, creşterea pulsului şi a
presiunii sanguine, migrene. Efecte pe termen lung: ulcer, afecţiuni ale
vaselor sanguine, psihoză, malnutriţie din cauza lipsei apetitului, stop
cardiac. Poate afecta eficienţa pilulelor contraceptive.
METAMFETAMINA
(viteză, sticla). Din clasa stimulantelor, are aspect de
pulbere şi se consumă oral, prin aspirare pe nas, fumat sau injectare.
Efecte
pe termen scurt: indivizii devin mai energici, mai
rapizi, mai încrezători, mai puternici.
Efecte
pe termen lung: insomnie, piederea poftei de mâncare, greţuri, vomă,
diaree, creşterea temperaturii, infecţii şi ulceraţii ale pielii care rezultă
din scărpinarea bubiţelor imaginare, stare paranoică, depresie, iritabilitate,
anxietate, teamă nejustificată, creşterea tensiunii arteriale determinată de
constricţia vaselor sanguine, care poate determina dureri de cap, dureri de
piept, ritm cardiac neregulat, accidente cerebrale, vătămarea ireversibilă a celulelor
creierului cauzată de distrugerea micilor vase care irigă creierul; la femeile
însărcinate determină naşteri premature, dezlipirea placentei şi naşterea unor
copii subponderali; probleme neuropsihiatrice, letargie.
STEROIZI
ANABOLIZANŢI (roids, sauce, juice). Sunt
versiunea sintetică a hormonilor masculini de testosteron şi fac parte din
clasa
stimulantelor. Sunt prezentate
sub formă de capsule cu un conţinut mare de apă sau lichid pe bază de ulei. Mod
de consum: oral sau prin injectare. Steroizii sub formă de capsule rămân în
corp maxim 40 de zile, iar cei pe bază de ulei rămân în corp mai multe luni.
Efecte: Performanţe sportive, un look mai impunător, muşchi mai dezvoltaţi.
Efecte
secundare: la bărbaţi, creşterea sânilor (efect
ireversibil), atrofierea testiculelor, reducerea cantităţii de spermă,
instalarea sterilităţii; la femei, creşterea excesivă a părului pe corp, îngroşarea
vocii, mărirea clitorisului. La ambele sexe, căderea podoabei capilare,
stimulare sexuală.
Efectele abuzului:
infarct miocardic, accidente vasculare, tumori hepatice, acnee, seboree,
hepatită B, manii, depresii, suicid. Cresc irascibilitatea şi agresivitatea,
dozele mari pot conduce la crimă.
BARBITURICE
(amytal, nembutal, seconal, fenobarbital, barbs, red devils). Din clasa
sedativelor
(antidepresive), se prezintă sub formă de capsule roşii, albastre, galbene
sau albe. Sunt antidepresive puternice care încetinesc sistemul nervos central.
Au şi efecte sedative, iar la doze puternice au efecte hipnotice. Sunt
prescrise pentru tratarea insomniilor, neliniştii şi tensiunii. Unele dintre
ele sunt folosite şi pentru anestezii. Se consumă oral sau prin injectare.
Efecte
pe termen scurt: efecte similare cu beţia - ameţeală,
relaxare sau agitaţie, pierderea inhibiţiilor, dezorientare, capacitate scăzuta
de articulare a cuvintelor, tremur slab, puls accelerat, acuitate vizuală scăzută.
Combinate cu alcool sau alte medicamente, pot cauza coma sau moartea.
Efecte pe termen lung: dependenţă, afecţiuni
hepatice, pulmonare, cardiace, renale, irascibilitate; abuzul poate provoca
convulsii, iar supradoza - moartea.
LSD
(acid lisergic dietilamid, acid, microdot, zahăr, soare galben, LSD-25, Lucy in
the Sky with Diamonds). Substanţa
halucinogenă, cea mai puternică din clasa ei, se obţine în
laborator şi este un lichid incolor şi inodor. Se prezintă pe ?suporturi? îmbibate
cu produs (sugativă, ţesături, zahăr sau pilule). Se absoarbe pe cale orală, în
cantităţi foarte mici.
Efecte
pe termen scurt: stare de euforie, pupile dilatate,
alterarea noţiunii de timp, a percepţiilor vizuale şi auditive, palpitaţii,
tremurături, panică, scăderea presiunii sanguine până la colaps circulator,
acte violente, necontrolate.
Efecte pe
termen lung: pot apărea uneori şi la câteva săptămâni, luni sau chiar ani
de la data ultimului consum, manifestându-se sub formă de accese de panică.
Ecstasy
(MDMA, Adam, XTC, Disco Burgers, New Yorkers). Drog
sintetic psihoactiv, face parte din clasa
halucinogenelor
şi se prezintă sub formă de tablete, care se înghit, sau pudră albă ? care se
prizează. În privinţa ţării de origine a drogurilor
sintetice, Olanda se detaşează ca fiind principala ţară producătoare.
Efecte
pe termen scurt: pupile dilatate, temperatură a corpului
exagerat de mare, lipsa inhibiţiilor, uşurinţa de a comunica, bufeuri de caldură,
greaţă, insomnii, contracţii musculare (dificultate în urinare); după 48 de ore:
depresie, gânduri morbide, coşmaruri.
Efecte
pe termen lung: probleme psihologice, panică, tahicardie, epilepsie,
leziuni hepatice, cardiace şi cerebrale, moarte prin hipertermie. O serie de
studii privind neurotoxicitatea şi efectele MDMA
arată că există modificări în structura creierului la cei care îl folosesc în
mod frecvent, deşi există puţine studii clinice care dovedesc efecte negative
măsurabile. Cei care consuma Ecstasy sunt sfătuiţi să
bea apă şi să facă pauze. O altă problemă care poate apărea este eliberarea de
emoţii, cu episoade din trecut, amintiri dureroase refulate, crize emoţionale
şi sentimente nefireşti.
Una din problemele principale legate de MDMA este
calitatea proastă a acestui drog, procurat de pe străzi. Pilulele,
în primul rând, sunt amestecate cu o varietate de alte substanţe care pot
genera efecte negative neplăcute şi periculoase.
CANABIS
(cânepă indiană, iarbă, buruiană, kif, ganja, shang). Substanţă
din clasa
halucinogenelor. Planta
seamănă cu tutunul şi atinge şase metri înălţime; principalul său compus este
THC (
beta-9-tetrahidrocanabinol), care are un rol asemănător substanţelor
chimice naturale secretate de creier şi care acţionează la nivelul sistemului
nervos central. Din canabis se prepară
marijuana,
haşiş ? în tablete de diverse
culori, în funcţie de zona de provenienţă: kaki (Maroc), maro (Liban) sau negre
(Afganistan, cele mai puternice);
ulei
de canabis, derivat al haşişului,
iarba
de canabis. Marijuana şi haşişul se fumează (?joint?) sau se mănâncă
(efectul este mai puternic).
Uleiul de canabis se picură pe o bucată de zahăr
pe ţigară. Iarba de canabis - inflorescenţele şi uneori frunzele recoltate,
uscate şi tocate, deseori cu seminţe, are aspectul tutunului sau ceaiului. Se
fumează fie ca atare (?trabuc?), fie amestecată cu tutun sub formă de ţigarete,
în pipe sau ?shilom?. Poate fi utilizată şi ca decoct, fiind băută fie ca
atare, fie în amestec cu alcool, însă acest procedeu este puţin răspândit şi se
utilizează mai ales în India şi în Antale.
Efecte
pe termen scurt: ochi roşii, relaxare, confuzie, uscăciune
a gurii, puls mărit, mărirea sensibilităţii vizuale şi auditive, veselie,
oboseală, panică, paranoia, probleme respiratorii; în combinaţie cu PCP (praful
îngerilor) poate provoca halucinaţii, comă sau moarte.
Efecte pe termen lung: probleme respiratorii, afecţiuni cerebrale
sau pierderea memoriei, dedublarea personalităţii; la persoanele mai sensibile
- halucinaţii, sentimentul persecuţiei.
HAŞIŞ. Se prepară din răşină de canabis amestecată cu ceară şi se prezintă
sub forma unor pachete sau cocoloaşe maro sau negre. Se mănâncă sau se fumează.
Efecte
pe termen scurt: beţie euforică şi expansivă.
Efecte pe termen lung: crize de
depersonalizare (cannabism). Consumul îndelungat, fie şi în doză moderată, duce
la o stare de apatie şi lenevie, alterări ale bronhiilor, îmbătrânire prematură,
slăbirea sistemului imunologic şi tulburări ale gândirii.
MARIJUANA.
Se prepară din frunze şi flori uscate de canabis.
Majoritatea utilizatorilor rulează marijuana într-o ţigară ? ?joint?. Mai poate
fi fumată în pipe de apă.
Efecte: insomnie, dificultăţi în menţinerea noţiunii timpului, memorie redusă
pe termen scurt sau imparţială; reducerea capacităţii de realizare a acţiunilor
care cer concentrare şi coordonare, precum şofatul, creşterea ritmului inimii, pericole
cardiace potenţiale pentru cei predispuşi la boli de inimă, uscăciune a gurii
ţi a gâtului, scăderea inhibiţiilor sociale, paranoia, halucinaţii, memorie pe
termen scurt redusă, capacitate de înţelegere redusă, motivaţie şi cunoaştere
modificate, îngreunând acumularea de noi informaţii, paranoia, dependenţă
psihologică; deficienţe de învăţare şi memorie, percepţie şi dificultăţi de raţionare,
vorbire, ascultare efectivă, gândire, asimilare a cunoştintelor şi rezolvare a
problemelor; nelinişte intensă şi accese de panică.
Efectele pe termen lung: creşterea riscului de cancer, scăderea
nivelului de testosteron şi de spermatozoizi la bărbaţi, creşterea nivelului de
testosteron la femei şi a riscului de infertilitate, plăcere sexuală scăzută
sau dispariţia ei, dependenţă psihologică.
CIUPERCI
HALUCINOGENE (Psilocybe Cubensis). Se recoltează
şi se consumă proaspete sau uscate. În America Centrala şi Mexic se găseşte cel
mai mare număr de specii cu proprietăţi halucinogene foarte puternice.
Substanţele responsabile de efectele halucinogene ale acestor ciuperci sunt
psilocybina şi psilocina, aceasta din urmă fiind întâlnită doar în cantităţi
foarte mici.
Efecte:
balonări, greaţă, iritare, uşoară mărire a pupilelor,
sentimentul unei lumini puternice, halucinaţii (luminiţe, steluţe, curcubee de
lumini), ameţeală, sensibilitate emoţională, precum şi alte efecte legate de
schimbări în neurochimie. Au loc creşteri ale puterii de concentrare, alteori
aceasta scade, câmpul vizual îl distrage şi îl distrează pe consumator, când
are ochii închişi vede diferite pete, forme, figuri, creşte abilitatea de vizualizare
creativă, spontană a unor imagini detaliate, sentimentul dilatării timpului,
sentimentul ?întoarcerii acasă? care este uneori mai pronunţat pentru cei care
au utilizat ciuperci si înainte, ?vârtejuri? de gândire asupra sentimentelor
din trecut, despre cum să îşi trăiască viaţa, au noi perspective asupra
modurilor de viaţă şi comportamente şi sentimentul legăturii cu cei din jur,
observă lucruri care de obicei sunt ignorate. Apar şi senzaţii de disconfort
psihic asociat cu sentimente de teamă, de remuşcări de genul ?ce-am făcut?? sau
?cât de departe pot ajunge??. Dozele foarte mari conduc la halucinaţii mult mai
elaborate, combinate cu revelaţii spirituale, experienţe la un pas de moarte,
pierderea sinelui, discuţii cu entităţi exterioare, reflexe emoţionale extreme,
amintiri refulate ce ies la lumină, crize psihologice, sentimente puternice de
mirare si frică. Dozele mari pot provoca experienţe de dilatare a timpului.
FENCYCLIDINA
(PCP, pilula păcii, praful îngerilor,
cristal). Un
anestezic veterinar,
fabricat în laborator, vândut sub formă de pulbere albă, cristale, tablete,
fiole sau în soluţii. Se poate fuma prin îmbibarea unei ţigări de canabis. Mai
poate fi ingerată sau injectată.
Efecte: în doze mici, PCP produce dezinhibiţie, stare confuzională, sentiment
de bine, care stă la baza uneia dintre denumirile sale: ?Pilula Păcii?. În doze
mari, antrenează o psihoză toxică, iar la doze de peste 1 mg intervine coma şi
moartea prin stop respirator. Determină apariţia unor halucinaţii puternice, cu
episoade delirante, convulsii, comportament violent, tendinţe de omucidere sau
sinucidere, cu atât mai mult cu cât toxicomanul este insensibil la durere. Utilizarea
repetată duce în general la apariţia schizofreniei. În doze puternice, toleranţa
produsului îşi face apariţia, iar dependenţa fizică şi psihică se instalează
rapid. Fenomenul de flash-back există la utilizarea PCP şi este mult mai
frecvent decât în cazul LSD.
ICE
(shaboo, sticlă, cristal). Este o
metamfetamină cristalizată care creează o puternică dependenţă.
Utilizarea drogului oferă o senzaţie de ?high? puternică şi de lungă durată,
dar efectele secundare se instalează mult mai rapid decât în cazul celorlalte
droguri din grupa metamfetaminelor. Arată ca zahărul sau sarea şi se fumează
sau este încălzit, când se vaporizează şi este inhalat de consumator. ICE este
din ce în ce mai cunoscut şi mai des folosit pentru că nu sunt necesare acele,
deci posibilităţile de contaminare cu HIV sunt reduse. Este profitabil şi
pentru dealeri, deoarece fabricarea acestui drog nu este costisitoare. Se spune
despre Shaboo că este originar din Filipine şi era folosit în timpul celui
de-al doilea război mondial de către piloţii kamikaze.
Efecte:
senzaţii de euforie, scăderea poftei de mâncare, dilatarea
pupilelor, creşterea frecvenţei ritmului
cardiac şi a temperaturii corpului, vedere înceţoşată, ameţeală, pierderea
coordonării, leşin. Poate afecta organele interne: ficatul, rinichii, plămânii.
Utilizarea creează deziluzii şi psihoze toxice similare cu psihoza paranoică. La
încetarea consumului, se poate instala o puternică depresie şi oboseala. Supradoza
are ca efect modificarea presiunii sângelui, creşterea temperaturii corpului,
infarct şi chiar moarte.
INHALANŢI
ŞI SOLVENŢI (cleiuri
pentru machete cu răşini, solvenţi - eter, acetone, tricloretilenă, detaşanţi
-, benzen, kerosen, toluen, diluanţi, adezive, sprayuri cu vopsea, gaze
propulsoare pentru sprayuri precum fixativul de păr). În
România, cel mai popular inhalant este
Aurolac
- denumire comercială a unui colorant sintetic, sub forma de praf argintiu. Este
o substanţă utilizată de multe dintre persoanele fără adăpost, de unde aceştia
au primit şi denumirea de ?aurolaci?. De obicei, substanţa este introdusă
într-o pungă şi ?se trage pe nas? prin deschizătura pungii. Solvenţii, pe de
altă parte, se aplică de obicei pe un produs textil pe care consumatorul îl
pune la gură sau la nas şi inhalează.
Efecte: în prima fază,
inhalanţii produc o stare de dezinhibare şi somnolenţă asemănătoare consumului
de alcool. Folosiţi în cantităţi mai mari, aproape toţi inhalanţii produc o
stare de anestezie, de amorţire a senzaţiilor şi chiar de pierdere a
cunoştinţei. Cele mai frecvente efecte sunt: greaţă, vomă, ameţeală, apatie,
durere de cap, euforie. Folosirea unor doze ridicate poate duce la delir.
Utilizaţi pe termen lung, inhalanţii duc la pierderi în greutate, la lipsa
capacităţii de concentrare a atenţiei, lipsa de coordonare, iritabilitate,
depresie, amnezie, tulburări de personalitate, dermite, eczeme, tulburări
digestive, hepatice, renale si pulmonare. După un timp îndelungat de folosire,
inhalanţii creează dependenţă psihică şi uneori fizică. De asemenea, inhalarea
solvenţilor provoacă un fenomen de toleranţă.
Khat
(marijuana africană, kat, qat, chat, gat, graba, tohai, tschat, mirraa). Un derivat din planta Catha Edulis, ce conţine alcaloizi stimulanţi de
tip
amfetaminic (cathina, cathidina
sau cathinona), nocivi pentru organism. Are o eficacitate de scurtă durată, deci
trebuie consumat la intervale mici. În Africa de Est şi Peninsula Arabiei,
consumul de khat surclasează consumul de cafea. Frunzele sunt în general
mestecate sau infuzate. Vândut sub formă de ?păpuşă?, khat-ul este deseori
consumat în colectivitate de aşa-numiţii ?mâncători de salată?. Se consumă cu
apă, ceai, mentă sau o băutură gazoasă pentru a facilita înghiţirea amestecului
lichid.
Efecte:
Prima fază este euforică, o stare de excitaţie,
stimulare şi de mare locvacitate. Apoi se instalează faza de iluzii şi
depresia, toropeala, insomnia, lipsa poftei de mâncare. Dacă dependenţa fizică
faţă de khat este discutabilă, dependenţa psihică este certă. În ţările din
Cornul Africii, folosirea khat-ului, legală sau tolerată, este un fenomen
social. Majoritatea locuitorilor ?pasc? khat. Repercusiunile economice şi
problemele de sănătate sunt considerabile.
Este responsabil de grave tulburări digestive,
de boli cardiovasculare şi de tulburări mentale ireversibile.
METADONA (meth,
linctus). Sunbstanţa a fost la origine
dezvoltată de către nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când
rezervele de opium au fost epuizate, iar narcomanii nazişti (Hermann Göring, de
pildă), au solicitat companiilor farmaceutice o alternativă pentru acest drog. S-a
obţinut astfel o substanţă opiacee de sinteză. Metadona a devenit un drog
folosit de doctori în încercarea de a-i ajuta pe dependenţii de opiacee în
tratamentul de dezintoxicare. Efectul heroinei trece după câteva ore, în timp
ce efectul metadonei durează între 24 şi 72 de ore. Se prezintă sub forma de
praf alb cristalin şi se administrează sub formă de sirop, pastile, preparat
sau fiole pentru injecţii. Creează dependenţă şi este foarte periculos.
Efecte: sunt cunoscute doar câteva efecte rare ce pot fi observate în primele
zile de tratament: umflarea gleznelor / încheieturilor şi a picioarelor şi dureri
ale articulaţiilor. Metadona se acumulează în celulele ficatului, plămânilor si
în ţesutul adipos înainte de a pătrunde în vasele sanguine pentru a-si exercita
efectul. Riscul supradozei sunt foarte mari în cazul utilizării concomitente a
altor medicamente în primele zile de tratament. Absorbţia metadonei începe în
circa 30 minute după administrare si sunt necesare circa 4 ore pentru
pătrunderea ei în sânge. cţiuni asupra creierului: creşterea bunei dispoziţii, mai
puţin intensă, dar mai durabilă decât în cazul heroinei; somnolenţă, slăbiciune;
vomă după administrarea metadonei; respiraţie grea si adâncă, periculoasă doar
în cazul supradozei; reflex redus la tuse; reducerea oricărei dureri fizice. Acţiunea
metadonei asupra nervilor ce controlează funcţiile involuntare ale organismului
cauzează în mod normal: micşorarea pupilelor, constipaţie, uscarea ochilor, a
nasului şi gurii, reducerea presiunii sanguine, dificultate în eliminarea
urinei. Poate cauza sau contribui la micşorarea sau dispariţia perioadei
menstruale, reducerea dorinţelor sexuale, reducerea energiei, senzaţia
persistentei unei greutăţi în mâini si picioare, dorinţa de a consuma dulciuri.
MESCALINA. Este unul dintre
alcaloizii
extraşi dintr-un mic cactus (
Peyote)
ce creşte în stare sălbatică pe platourile din sudul SUA şi Mexic. Se prezintă
sub forma unei pulberi albe cristaline, asemănătoare cocainei, dar poate fi
întâlnită şi sub formă de comprimate sau în soluţie. Peyote se consuma
proaspăt: se taie bucăţi care sunt fie mestecate, fie înghiţite direct. Se
poate consuma şi uscat sau sub formă de pulbere fină, prin ingerare, sau fumată
în amestec cu tutunul. Este solubilă în apă şi alcool, deci poate fi injectată şi
poate fi întâlnită sub formă de soluţie.
Efecte: halucinaţii vizuale şi senzoriale - succesiuni de viziuni colorate şi
strălucitoare în culori roşii, roz, albastru-deschis şi gri. Există şi
sentimentul unei activităţi intelectuale şi fizice crescute, precum şi senzaţia
de imponderabilitate. Provoacă dilatarea pupilelor, ameţeli, vomă, tahicardie,
senzaţie de cald şi frig, transpiraţii, dureri de cap. Anumite viziuni pot
conduce la coşmaruri susceptibile să dea naştere unor psihoze.
TRANCHILIZANTE
(Clorhidrat, Diazepam, Nitrazepam, Clordiazepoxid, Lorazepam, Oxazepam,
Temazepam). Sunt prescrise ca tratament medical în
anxietate, stări tensionate, insomnie, spasme musculare şi iritabilitate. De
asemenea, sunt folosite pentru efectele lor relaxante. Sunt obţinute prin
prescripţii legale de la farmacii sau de pe piaţa neagră.
Efecte:
Folosite abuziv, induc stări de intoxicaţie
asemănătoare cu intoxicaţia alcoolică, judecată şi vorbire neclară, stare de ebrietate,
pierderea coordonării motrice, respiraţie rapidă sau înceata, superficială,
tegumente reci şi umede. Ca şi în cazul narcoticelor, apare necesitatea
creşterii dozei, pentru a ajunge la aceeaşi stare de toleranţă. Amestecul
tranchilizantelor cu alcool poate conduce la supradoza şi moarte. Fenomenul de
sevraj la tranchilizante poate fi extrem. După 24 de ore fără drog, pot apărea
simptome precum anxietatea si agitaţia. Sevrajul va dura între două şi opt
zile, cauzând pierderea apetitului, greaţă, vomă, crampe abdominale, creşterea
frecvenţei cardiace şi transpiraţii excesive. Alte simptome severe ale sevrajului
sunt delirul, convulsiile şi uneori moartea.
Diazepamul
(valium) produce,
în funcţie de doză, deprimarea sistemului nervos central. Este utilizat
pentru îndepărtarea temporară a anxietăţii, agitaţiei, spasmelor musculare. Pot
apărea: ataxia, somnolenţa, letargia, incoerenţa în vorbire. Ficatul şi
rinichii pot fi afectaţi. Ca şi alte benzodiazepine, pot produce probleme
fătului. Combinaţia cu alcool poate duce la moarte. Anumite medicamente pot
prelungi efectul diazepamului. În doze mari şi luat timp îndelungat, poate
produce dependenţă. Renunţarea ar trebui făcută sub supraveghere medicală.
POPPER
(aur lichid, rave, hi-tech, rush). Este numele argotic
al nitritului de amil - substanţă folosită la tratarea anginei. Este vândut sub
forma unui lichid de culoare gălbuie; se inhalează din sticluţe de plastic, din
vată sau alte materiale textile îmbibate cu lichid. Substanţa provoacă euforie
şi în acealaşi timp anesteziază şi relaxează muşchii, ducând la creşterea
plăcerii în timpul actului sexual. Popper este legal în Italia, Franţa, Spania,
Marea Britanie şi de obicei poate fi găsit în sex-shopuri.
Efecte:
acest drog nu trebuie înghiţit - intoxicaţia cu Popper
poate fi mortală. Tras pe nas, Popper este absorbit prin mucoasa nazală direct
în sânge şi provoacă vasodilataţie generală, creşte pulsul şi tensiunea
sanguină în creier. Euforia este de scurtă durată dar este intensă, durează
maxim două minute şi este urmată de o scădere de tensiune şi de o senzaţie de
relaxare. Reduce tensiunea şi accelerează ritmul cardiac, apar simptome de greaţă,
senzaţie de vomă, dureri puternice de cap. Folosirea prelungită poate duce la
pierderea cunoştinţei şi la vătămări ale mucoasei nazale. De asemenea, contactul
cu ochii sau cu pielea este foarte periculos.
GHB
(Ecstasy lichid). Este un acid folosit în practica
medicală ca
psihostimulant. Un
lichid incolor şi inodor, de obicei este ambalat în sticluţe colorate sau în
fiole. Se poate bea, dar se poate injecta şi intravenos.
Efecte: relaxare, eliberare de inhibiţii, creşterea apetitului sexual şi
potenţei, greaţă, incontinenţă urinară, hipertensiune, dificultăţi
respiratorii.
COBRET. Un derivat al heroinei, utilizat în special de cei care consumă droguri
cu efect psihostimulant. După o noapte de Ecstasy, Cobret calmează şi relaxează
consumatorul. Este o pulbere de culoare maronie care se fumează sau se
inhalează. Riscurile consumului de Cobret sunt aceleaşi cu riscurile consumului
de heroină.
DROGURI
NOI ÎN ROMÂNIA
Pe piaţa
neagră din România apar noi tipuri de droguri. În luna aprilie, poliţiştii au
confiscat pentru prima oară stupefiante numite 2C-B, DOET şi DOB, din clasa
amfetaminelor. Drogurile de lux au fost descoperite în urma percheziţiilor
făcute la domiciliul a doi bucureşteni, liderii unui grup care se ocupă cu
traficul de droguri. Cele trei tipuri de drog sunt extrem
de scumpe, pretul variind intre 500-700 de euro gramul, motiv pentru care sunt
consumate exclusiv de persoanele cu o situaţie materială foarte bună. O
cantitate infimă, mult sub un gram, are efecte devastatoare asupra
comportamentului. 2C-B, DOET şi DOB sunt un praf alb. De obicei, traficanţii transformă
stupefiantele în tablete pentru a le putea distribui mai usor. De această dată,
drogurile sunt foarte puternice, cu o puritate extrem de mare, ca atare nu se
pot forma comprimate foarte mici. Sunt aparte din punct de vedere al structurii
chimice, generând senzaţii total diferite de cele ale stupefiantelor care se vând
în general în Romania. Dependenţa psihică pe care o creează este extrem de
periculoasă.
ALCOOLUL. Este o substanţă lichidă obţinută prin fermentarea fructelor,
legumelor sau grânelor şi tipul de drog cel mai folosit la ora actuală; un
anestezic ce amortizează senzaţii şi sentimente. În acelaşi timp, este un
depresiv care încetineşte acţiuni şi reacţii. Se absoarbe în sânge, de unde
ajunge la creier. Puterea alcoolului, ca viciu, devine evidentă atunci când cineva
încetează să îl mai consume. Simptomele renunţării la alcool pot duce chiar şi
la delirium tremens - transpiraţie, tremurat, greaţă, halucinaţii.
Efectele
sunt deopotrivă fizice şi psihice. În primul rând,
reduce inhibiţia; determină o stare de relaxare şi bună dispoziţie; se observă
lipsa de concentrare, slăbirea judecăţii şi pierderea autocontrolului. În al
doilea rând, se semnalează tulburări respiratorii şi cardiace; afectează
reflexele şi coordonarea motorie; sporeşte riscul bolilor de ficat (în special
ciroza); în cantităţi mari, provoacă pierderea cunoştinţei, coma şi chiar
moartea.
TUTUNUL. Nicotina din tutun este un drog consumat pe scară largă în societate.
Fumatul frunzelor uscate ale plantei de tutun este foarte nociv din punct de
vedere fizic: fumatul poate provoca unele forme de cancer, de pildă cel la plămâni
şi gât, dar poate provoca şi boli ale inimii si ale vaselor sanguine, precum şi
tulburări la copiii nenăscuţi ai unei femei fumătoare sau expusă la fum.
Vaporii de tar şi monoxidul de carbon sunt responsabile pentru aceste boli, iar
fumătorii pasivi sunt şi ei afectaţi.
Nicotina poate contribui la stimularea unei
persoane, făcând-o să se simtă mai alerta şi mai plină de viaţă. Consumatorii trebuie
să fumeze apoi mai mult pentru a obţine acelaşi efect. Se poate instala uşor
dependenţa psihologică deşi fumătorii sunt conştienţi de pericolele la care se
expun. Cu toate acestea, le este foarte greu să renunţe la acest obicei.
CAFEINA. Este un alcaloid provenit din frunzele plantei de ceai sau din seminţele
arborelui de cafea. Este prezentă şi în cacao şi în unele băuturi răcoritoare (cola).
Consumul zilnic şi în cantităţi mari poate provoca probleme grave de sănătate -
tulburările digestive şi somnul neliniştit.
Ella Moroiu, Antena3.ro