Recomandare din top articole
Federaţia Sanitas din România a reacţionat, sâmbătă, în scandalul de Spitalul Sfântul Pantelimon din Bucureşti, unde doi medici au fost arestați sub acuzația de omor calificat cu premeditare după moartea unui pacient căruia i-ar fi scăzut doza de noradrenalină.
Într-o postare pe Facebook, Federaţia Sanitas din România cere dreptul la demnitate şi spune că „magistraţii nu au responsabilitate juridică pentru deciziile eronate.„
„DREPTUL LA DEMNITATE! Justiția nu este matematică! Acesta este unul din motivele pentru care magistrații nu au responsabilitate juridică pentru deciziile lor eronate, decât în unele cazuri particulare și, să recunoaștem, destul de greu de dovedit, care presupun existența din partea lor a unei erori evidente sau a unei intenții. În aceeași măsură însă nici medicina nu este matematică. La fel ca dreptul, și medicina se bazează pe decizii aflate la granița dintre realitatea obiectivă și realitatea subiectivă, iar această realitate subiectivă ține, printre altele, de intuiție, de har, de pregătire.De aceea se spune că medicina, ca și dreptul, este o artă! De aceea cei mai mari medici sunt în același timp și veritabili artiști. Singura diferență dintre un magistrat și un medic, este legată de consecințele pe care erorile le pot avea", transmite Federaţia Sanitas din România.
Reprezentanţii Federaţiei susţin că răspunderea medicilor este mai mare ca a unui magistrat
„Această diferență face ca răspunderea în cazul medicilor să fie mai mare decât cea a unui magistrat, dar, independent de gradul de răspundere ex post, procesul ex ante de luare a deciziilor este același, adică bazat pe date din realitatea obiectivă cât și pe factori interni subiectivi.
Uneori, ca și în cazul magistraților, în procesul de luare a deciziei medicilor intervin factori externi care viruseazä calitatea deciziilor. Gradul de încărcare profesională este doar un exemplu de astfel de factori perturbatori. Spitalul Sfântul Pantelimon este însă un exemplu edificator. Din motive care pot face obiectul unei analize aprofundate și care, credem noi, ar trebui să reprezinte punctul de început al unei noi viziuni în legătură cu sistemul românesc de spitale, Sf Pantelimon nu este un caz singular printre spitalele din Romania", a mai transmis Sanitas.
Citește și
El a ajuns să fie exact ca un veritabil spital de război, adică un spital de campanie supraaglomerat, în care secțiile ATI sunt încărcate nu doar de cazurile care necesită supraveghere și tratament ATI, dar și de cazurile fară șanse, cu tratament paliativ.
Medicii din acest spita, de la ATI, din motive care, repetăm, trebuie analizate sistematic( adică la nivel de sistem) și obiectiv, sunt obligați să facă paliație, când de fapt rolul lor este acela de a încerca să salveze viețile în patologii care pot fi vindecabile, iar nu în acelea în care este admis potrivit stadiului actual al medicinei, că nu există șanse. Cauzele sunt multiple, printre acestea regăsindu-se și binecunoscuta lipsă de spitale și clinici paliative destinate celor care nu mai au nicio șansă.
În aceste condiții, atunci când, de exemplu, există 30 de paturi în secție, și resurse medicale doar pentru aceste 30 de paturi, dar medicii trebuie să trateze cu aceleași resurse 60 de pacienți, inevitabil trebuie să-ți pui problema calității deciziilor pe care le iau medicii, și mai ales dacă aceștia au timp să se ocupe și de birocrația necesară actului medical (completări de fișe medicale etc).
Cinismul situației este relevat de faptul că, în aceste condiții, medicii trebuie să ia decizii de viață și de moarte, uneori fulgerătoare, și că, vrând-nevrând, ei trebuie să facă alegeri. Dar trebuie să recunoaștem că ei, medicii, nu sunt decât ultimii dintr-un lanț de erori sistemice, pe umerii cărora se simte întreaga presiune și în persoana cărora se ilustrează toate viciile sistemului de la genezä până la final.
Atunci când ai, să spunem, x grame de medicament pentru 30 de pacienți, dar trebuie să îl administrezi la 60 de pacienți, medicul din finalul lanțului, care este pus în situația de a face - în aceste condiții - alegeri, nu este decât portretizarea monstruozității, dar nu monstrul.
Se dezbate intens în opinia publică subiectul medicilor de la ATI acuzați de omor calificat. Acuzația este gravă, dar este, deocamdată, doar o acuzație.
Opinia publică însă, ca un veritabil magistrat ad hoc al moralității, s-a grăbit să dea sentințe morale, să afecteze avant la lettre, înainte de existența unei sentințe definitive, ceea ce ar putea să fie afectat (deci nici măcar atunci complet înlăturat) doar după o condamnare definitivă: dreptul la demnitate al medicilor acuzați.
Avem pentru moment o poziție a procurorilor care susțin, pe baza unei opinii a INML și a altor probe (nesupuse încă analizei pe fond a unui judecător și si a avocaților apărării), că s-ar fi săvârșit o infracțiune.
Pe de altă parte avem comunicatul Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă, semnat de doi reputați specialiști, în care se arată argumentat că nu se poate pune problema de omor cu premeditare, și că din datele puse la dispoziție de Parchet rezultă că acuzația este fondată pe o necunoaștere completă a laturii medicale a cazului", mai spune federaţia Sanitas.
Citește și
Recomandare din top articole
În acest context, ei fac apel la public să nu aibă nicio opinie, să-și exercite rezerva, și să lase de-o parte abordările sanguinare.
Credem că pentru a se susține o astfel de acuzație, și pentru a se finaliza cu o condamnare definitivă, este necesar un drum lung. Parcursul lui presupune dovedirea a trei lucruri extrem de complicate și anume: faptul că practica medicală a fost greșită, faptul că a existat legătură de cauzalitate medicală între deces și acea practică medicală, și faptul că a existat o intenție de omor. Daca chiar și numai un singur element dintre cele trei nu este dovedit, întreaga acuzație dispare.
Dacă aceste elemente vor fi probate, medicii vor fi condamnați.
Până atunci, invităm publicul să nu aibă nicio opinie, să-și exercite rezerva, și să lase de-o parte abordările sanguinare, dacă nu în numele principiului juridic al prezumției de nevinovăție, atunci măcar în numele înțelepciunii care în general ar trebui să ne dicteze că atunci când o situație nu este clară, a nu avea nicio opinie este cel mai înțelept și cel mai demn.
Opinia publică este benefică și necesară, însă ea nu justifică orice opinie, în orice situație, în special atunci când există specialiști competenți care au poziții contrare. Să-i lăsăm pe aceștia să facă lumină, iar noi la final, să ne bucurăm de rezultate, chiar dacă justiția nu va fi niciodată matematică, sau poate tocmai pentru aceea.
Desigur că pot exista și medici incompetenți, nu doar în România, dar și în altă parte. Dar noi nu am întâlnit până acum în România medici care în mod deliberat să intenționeze să curme viața pacienților lor și sperăm că în final să nu se dovedească asta", mai spune Sanitas.
În acest context, eu spun că adevărata crimă este diseminarea ideii că există medici care în mod intenționat își ucid pacienții, aruncând astfel o anatemă asupra tuturor.
Însă până atunci, adevărata crimă este, în opinia noastră, diseminarea în opinia publică, înainte de o condamnare definitivă, a ideii că există medici care în mod intenționat își ucid pacienții, aruncând astfel o anatemă asupra tuturor.
Justiția nu este matematică, însă nici literatură nu este. Expresii metaforice de genul „ Doamna cu coasa”, chiar dacă ar fi adevărate, transferate din ancheta penală în spațiul public prin procedee care ar putea fi obiect de analiză, nu-și propun altceva decât să stârnească indignarea opiniei publice dar și să hrănească nevoia de tabloid și de extraordinar a acesteia. Dar aceasta nu servește cu nimic justiției, ci doar acuzației!
De aceea, noi nu ne permitem să facem judecăți, nici măcar morale, în legătură cu vinovăția celor implicați, deoarece vrem ca la final, indiferent de soluția care vă fi dată, să fim siguri că am păstrat intact dreptul la demnitate. Nu (doar) al celor acuzați ci în primul rând al nostru", a transmis Federaţia Sanitas din România.
