Marcia Herman-Giddens și-a dat seama pentru prima dată că ceva se schimbă la fetele tinere la sfârșitul anilor 1980, în timp ce era director pentru echipa de abuz asupra copiilor la Centrul Medical al Universității Duke din Durham, N.C.
În timpul evaluărilor fetelor care fuseseră abuzate, dr. Herman -Giddens a observat că mulți dintre ele începuseră să dezvolte sânii la vârsta de 6 sau 7 ani.
„Nu părea corect”, a spus dr. Herman-Giddens, care este acum profesor adjunct la Universitatea din Carolina de Nord Gillings School of Global Public Health. Ea s-a întrebat dacă fetele cu dezvoltarea timpurie a sânilor au mai multe șanse de a fi abuzate sexual, dar nu a putut găsi date care să țină evidența debutului pubertății la fetele din Statele Unite. Așa că a decis să le colecteze singură.
Un deceniu mai târziu, ea a publicat un studiu asupra a peste 17.000 de fete care au fost supuse unor examinări fizice la cabinetele de pediatrie din toată țara. Cifrele au arătat că, în medie, fetele de la mijlocul anilor 1990 începuseră să dezvolte sâni - de obicei primul semn de pubertate - în jurul vârstei de 10 ani, cu mai mult de un an mai devreme decât sa înregistrat anterior.
Scăderea a fost și mai izbitoare la fetele de culoare, care începuseră să dezvolte sânii, în medie, la vârsta de 9 ani.
Comunitatea medicală a fost șocată de descoperiri și mulți aveqau îndoieli cu privire la o nouă tendință dramatică observată.
Dar studiul s-a dovedit a fi un pas în înțelegerea medicală a pubertății. Studiile din deceniile de după au confirmat, în zeci de țări, că vârsta pubertății la fete a scăzut cu aproximativ trei luni pe deceniu din anii 1970. Un model similar, deși mai puțin extrem, a fost observat la băieți.
Deși este dificil să distingem cauza și efectul, pubertatea timpurie poate avea efecte dăunătoare, în special pentru fete. Fetele care trec prin pubertate devreme au un risc mai mare de depresie, anxietate, abuz de substanțe și alte probleme psihologice, în comparație cu colegii care au ajuns la pubertate mai târziu.
Fetele care au menstruația mai devreme pot avea, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân sau uterin la vârsta adultă.
Nimeni nu știe ce factor de risc – sau, mai probabil, ce combinație de factori – conduce la scăderea vârstei sau de ce există diferențe puternice bazate pe rasă și sex. Obezitatea pare să joace un rol, dar nu poate explica pe deplin schimbarea. Cercetătorii investighează și alte influențe potențiale, inclusiv substanțe chimice găsite în anumite materiale plastice și stres.
Și din motive neclare, medicii din întreaga lume au raportat o creștere a cazurilor de pubertate timpurie în timpul pandemiei.
„Observăm aceste schimbări marcante la toți copiii noștri și nu știm cum să le prevenim dacă am dori”, a spus dr. Anders Juul, endocrinolog pediatru la Universitatea din Copenhaga, care a publicat două studii recente privind fenomenul. „Nu știm care este cauza.”
Obezitatea
În perioada în care Dr. Herman-Giddens și-a publicat studiul de referință, grupul de cercetare al Dr. Juul a examinat dezvoltarea sânilor într-o cohortă de 1.100 de fete din Copenhaga. Spre deosebire de copiii americani, grupul danez s-a potrivit cu modelul descris de mult în manualele de medicină: fetele au început să dezvolte sânii la o vârstă medie de 11 ani.
La acea vreme, dr. Juul a sugerat că debutul mai devreme al pubertății în Statele Unite a fost probabil legat de o creștere a obezității infantile, care nu a avut loc în Danemarca.
Obezitatea a fost legată de perioadele anterioare la fete încă din anii 1970. Numeroase studii de atunci au stabilit că fetele care sunt supraponderale sau obeze tind să înceapă menstruația mai devreme decât fetele cu greutate medie.
Într-un studiu de decenii pe aproape 1.200 de fete din Louisiana, publicat în 2003, obezitatea infantilă a fost legată de perioadele anterioare: fiecare abatere standard peste greutatea medie a copilăriei a fost asociată cu o șansă dublă de a avea menstruație înainte de vârsta de 12 ani.
Și în 2021, cercetătorii din Marea Britanie au descoperit că leptina, un hormon eliberat de celulele adipoase care limitează foamea, a acționat asupra unei părți a creierului care reglează și dezvoltarea sexuală. Șoarecii și oamenii cu anumite mutații genetice din această regiune au experimentat o dezvoltare sexuală ulterioară.
„Nu cred că există multe controverse că obezitatea contribuie major la pubertatea timpurie în zilele noastre”, a spus dr. Natalie Shaw, endocrinolog pediatru la Institutul Național de Științe ale Sănătății Mediului, care a studiat efectele obezității asupra pubertății.
Totuși, a adăugat ea, multe fete care se dezvoltă devreme nu sunt supraponderale.
„Obezitatea nu poate explica toate acestea”, a spus dr. Shaw.
Produse chimice
În deceniul de după studiul Herman-Giddens, dr. Juul a început să observe o creștere a numărului de trimiteri pentru pubertate timpurie în Copenhaga, mai ales a fetelor care dezvoltau sânii la 7 sau 8 ani.
„Și apoi ne-am gândit: „Este acesta un fenomen real?”, a spus dr. Juul. Sau, s-a întrebat el, părinții și medicii au devenit „isterici” din cauza știrilor din studiul doctorului Herman-Giddens?
Într-un studiu din 2009 pe aproape 1.000 de fete de vârstă școlară din Copenhaga, echipa sa a descoperit că vârsta medie de dezvoltare a sânilor a scăzut cu un an de la studiul său anterior, la puțin sub 10 ani, majoritatea fetelor având vârste cuprinse între 7 și 12 ani.
De asemenea, fetele aveau menstruația mai devreme, în jurul vârstei de 13 ani, cu aproximativ patru luni mai devreme decât raportase el înainte.
„Aceasta este o schimbare foarte marcată într-o perioadă foarte scurtă de timp”, a spus dr. Juul.
Dar, spre deosebire de medicii din Statele Unite, el nu credea că obezitatea este de vină: indicele de masă corporală al copiilor danezi din grupul din 2009 nu a fost diferit de cel din anii 1990.
Dr. Juul a devenit unul dintre cei mai vocali susținători ai unei teorii alternative: că expunerile chimice sunt de vină. Fetele cu cea mai timpurie dezvoltare a sânilor în studiul său din 2009, a spus el, au avut cele mai ridicate niveluri de ftalați în urină, substanțe folosite pentru a face plasticul mai durabil, care se găsesc în orice, de la podele de vinil până la ambalajele alimentare.
Ftalații aparțin unei clase mai largi de substanțe chimice numite „perturbatori endocrini”, care pot afecta comportamentul hormonilor și au devenit omniprezente în mediu în ultimele câteva decenii. Dar dovezile că aceștia conduc la pubertate mai devreme sunt neclare.
Într-un articol publicat luna trecută, dr. Juul și o echipă de cercetători au analizat sute de studii despre perturbatorii endocrini și efectele acestora asupra pubertății. Metodele studiilor au variat foarte mult; unele au fost făcute la băieți, altele la fete și au testat multe substanțe chimice diferite la diferite vârste de expunere.
În cele din urmă, analiza a inclus 23 de studii care au fost suficient de similare pentru a fi comparate, dar nu a reușit să arate o asociere clară între orice substanță chimică individuală și vârsta pubertății.
„Marele concluzie este că există puține publicații și puține date pentru a explora această întrebare”, a spus dr. Russ Hauser, epidemiolog de mediu la Harvard T.H. Chan School of Public Health și un coautor al analizei.
Această lipsă de date i-a determinat pe mulți oameni de știință să fie sceptici față de teorie, a spus dr. Hauser, care a raportat recent despre modul în care perturbatorii endocrini afectează pubertatea la băieți. „Nu avem suficiente date pentru a construi un argument solid pentru o anumită clasă de substanțe chimice.
Stresul și stilul de viață
Alți factori pot fi, de asemenea, implicați în pubertatea mai timpurie, cel puțin la fete. Abuzul sexual în copilăria timpurie a fost legat de debutul mai devreme al pubertății.
Stresul și traumele ar putea determina dezvoltarea mai devreme sau, așa cum a presupus Dr. Herman-Giddens cu zeci de ani în urmă, fetele care se dezvoltă fizic mai devreme ar putea fi mai vulnerabile la abuz.
Fetele ale căror mame au un istoric de tulburări de dispoziție par, de asemenea, mai susceptibile de a ajunge la pubertate devreme, la fel ca și fetele care nu locuiesc cu tații lor biologici. Factorii stilului de viață, cum ar fi lipsa activității fizice, au fost, de asemenea, legați de schimbările în perioada pubertății.
Și în timpul pandemiei, endocrinologii pediatri din întreaga lume au observat că recomandările au crescut pentru pubertatea mai devreme la fete. Un studiu publicat în Italia în februarie a arătat că 328 de fete au fost trimise la cinci clinici din toată țara pe parcursul unei perioade de șapte luni în 2020, comparativ cu 140 în aceeași perioadă din 2019. (Nu a fost găsită nicio diferență la băieți.)
Nu este clar dacă tendința a fost cauzată de creșterea stresului, de un stil de viață mai sedentar sau de părinții care sunt suficient de apropiati de copiii lor pentru a observa schimbări timpurii.
Mai mulți factori contribuie, cel mai probabil, simultan. Și multe dintre aceste probleme afectează în mod disproporționat familiile cu venituri mai mici, ceea ce poate explica parțial diferențele rasiale în debutul pubertății în Statele Unite, au spus cercetătorii.
O nouă normalitate?
Timp de zeci de ani, manualele medicale au definit etapele pubertății folosind așa-numita Scala Tanner, care s-a bazat pe observații îndeaproape între 1949 și 1971 a aproximativ 700 de fete și băieți care au trăit într-un orfelinat din Anglia.
Scala definește pubertatea normală ca începând cu vârsta de 8 ani sau mai mult pentru fete și vârsta de 9 ani sau mai mult pentru băieți. Dacă pubertatea începe mai devreme decât aceste limite, medicii ar trebui să examineze copilul pentru o tulburare hormonală rară numită pubertate precoce centrală, care poate stimula pubertatea încă din copilărie.
Copiii cu această tulburare sunt adesea supuși scanărilor creierului și iau medicamente prescrise de blocare a pubertății pentru a întârzia dezvoltarea sexuală până la o vârstă adecvată.
Dar unii experți susțin că pragul de vârstă pentru alarmă ar trebui coborât. În caz contrar, au spus ei, copiii sănătoși ar putea fi îndrumați la specialiști și ar putea fi supuși unor proceduri medicale inutile, care pot fi costisitoare și grele din punct de vedere fizic.
„Există mult mai multe date că vârsta de 8 ani nu este limita optimă pentru separarea normalului de anormal”, a spus dr. Kaplowitz.
Această poziție, totuși, a fost susținută de un studiu recent al grupului Dr. Juul care arată că, din 205 copii puberți mai mici de 8 ani care au fost supuși scanării creierului, doar 1,8% dintre fete și 12,5% dintre băieți au avut anomalii ale creierului care indică pubertate precoce centrală.
Dar scăderea limitei de vârstă rămâne controversată, mulți pediatri susținând că riscul unei tulburări este încă suficient de mare pentru a justifica precauții suplimentare. Alții, precum dr. Herman-Giddens, spun că schimbările sunt un semn al unei probleme legitime de sănătate publică și nu ar trebui acceptate ca fiind normale.
„Ar putea fi normal în sensul a ceea ce arată datele”, a spus dr. Herman-Giddens, „dar nu cred că este normal, în lipsa unui cuvânt mai bun, pentru ceea ce intenționează natura.”
