Salina Turda reprezintă "un motiv în plus pentru a vizita România", potrivit site-ului
smithsonian.com, care ilustrează materialul în care recomandă acest obiectiv cu o serie de fotografii realizate, de-a lungul timpului, de către turişti.
Mina de sare de la Turda a fost transformată într-un minunat, dar ciudat parc, notează Smithsonian.com. Mina este un monument istoric din timpuri vechi, când exploatarea sării reprezenta o afacere de succes în regiune. Începând din anul 1992, mina a fost înregistrată ca sit istoric. Aceasta a fost transformată într-un parc în care se găsesc coşuri de baschet, mici terenuri de golf, un lac subteran, un centru spa şi multe alte facilităţi.
"Un motiv în plus pentru a vizita România", se mai spune pe site-ul smithsonian.com.
Revista Smithsonian şi Smithsonian.com analizează subiectele şi problemele care merită cercetate, studiate şi expuse de Institutul Smithsonian - ştiinţă, istorie, artă, cultura populară - şi realizează cronici pentru cititori. Institutul Smithsonian este un institut de învăţământ şi cercetare şi un complex de muzee, administrate şi finanţate de guvernul Statelor Unite ale Americii şi de fonduri caritabile, contribuţii benevole şi din profiturile obţinute din operaţiunile sale de retail şi activităţile de acordare a unor licenţe. Institutul Smithsonian este cel mai mare complex muzeal din lume şi multe dintre clădirile sale sunt repere istorice şi de arhitectură.
Totodată, Salina Turda a fost inclusă, în 2013, într-un top 25 al destinaţiilor de călătorie incredibile din lume, despre care turiştii nici nu ştiu că există. Astfel, Salina Turda este listată în acest clasament al "destinaţiilor de călătorie incredibile despre care nici nu aţi ştiut că există" de către site-ul american Business Insider, în contrast cu atracţii turistice tradiţionale, cum sunt cetatea Vaticanului din Roma, turnul Eiffel din Paris şi catedrala Westminster din Londra. Exploatarea sării la Salina Turda datează din epoca romană. Salina a fost închisă în 1932 şi a fost redeschisă pentru public şi pentru pacienţii cu boli respiratorii în 1992.