Primele trei pârtii se deschid, joi, la Sinaia
Publicat acum 6 ore si 20 minute
Ba chiar, pentru un salariu decent, cu care să-şi poată întreţină familiile, românii muncesc până la epuizare. Şi nu de puţine ori, se-ntorc în ţară mai săraci decât au plecat.
La scurt timp de când statul român i-a suspendat pensia pentru astm bronşic, Andrei Avroian a plecat în străinătate. S-a angajat cu acte în regulă la o firmă de salubriate din Italia şi sorta gunoaie. Muncea din greu câte 11 ore pe zi, 7 zile din 7 şi făcea, fără să riposteze, orice i se cerea, chiar dacă, uneori abia se mai ţinea pe picioare, din cauza oboselii. A tăcut chiar şi când a fost trimis să-şi înlocuiască un coleg şi să repare o presă care selecta deşeuri. Tăcerea i-a schimbat însă destinul pentru totdeauna: a căzut şi presa i-a sfărâmat ambele picioare.
20 de minute, Andrei a aşteptat sosirea ambulanţei.
În loc să-i ofere sprijin, patronul a acoperit repede urmele accidentului şi nu l-a mai căutat niciodată pe român. Pentru el n-a contat absolut deloc faptul că Andrei şi-a pierdut ambele picioare. Important era să nu piardă faima şi banii.
Şi la spital, medicii care ar fi trebuit să-l trateze necondiţionat, l-au privit cu superioritate şi l-au umilit.
De mai bine de un an şi jumătate, Andrei se luptă să obţină banii din asigurare. Apoi va cere statului italian daune morale pentru tot chinul îndurat. Chiar dacă acum e dependent de soţia sa, încă mai visează ca-ntr-o zi să-şi scoată copilul la plimbare, să aibă casa lui şi să asigure viitorul familiei.
Preţul plătit pentru un loc de muncă în străinătate s-a dovedit a fi fost însă mult prea mare pentru Andrei. Şi pentru mulţi alţi români care de-a ,lungul timpului s-au plîns de condiţiile la care au fost supuşi de patronii europeni.
