Până nu demult, cea mai mare problemă din spitalele româneşti era lipsa aparaturii moderne. Pacienţii erau trataţi, în unele locuri, cu aparatură veche de zeci de ani. De voie, de nevoie, oamenii îndurau condiţiile. Doar sănătatea este mai presus de orice.
Acum, în dulcele stil românesc, situaţia s-a inversat. Cu bani europeni, cu investiţii de la buget sau prin sponsorizări, multe spitale au reuşit să aducă condiţiile la standarde moderne. Din păcate, aparatura medicală nu reuşeşte să trateze singură pacienţii.
Spitalul Universitar CFR din Iaşi este proaspătul beneficiar al unei secţii de edocrinologie modernă. O gură de aer proaspăt pentru conducere şi mană cerească pentru pacienţi. Bolnavii de diabet nu mai sunt nevoiţi să bată drumul până-n Capitală pentru un tratament. Numai că în secţie se poate intra doar ca într-un muzeu. Pentru a vedea exponatele. Pentru că specialişti nu există.
Cu alte cuvinte, o investiţie de 25.000 s-a transformat într-o corvoadă, atât pentru conducerea spitalului, cât şi pentru pacienţi.
Indiferent de motive, un lucru este cert. Medicii pleacă. Fie în străinătate, fie în sectorul privat. Banii sunt mai mulţi, iar condiţiile de muncă, mult mai lejere. Iar situaţia se va menţine până în momentul în care autorităţile nu vor găsi numai scuze şi explicaţii pentru deteriorarea sistemului sanitar, ci şi soluţii.
