România otrăvită. Ruinele industriei comuniste NE BAGĂ ÎN PĂMÂNT cu trei ani mai devreme

Circa un miliard de metri pătraţi de teren din România este plin de otrăvuri şi sute de mii de români sunt expuşi la boli cumplite, din cauza ruinei industriei comuniste. Avem depozite de cianură în mijlocul oraşelor şi 20.000 de situri contaminate cu substanţe toxice, pe care unii dintre noi trăiesc.

De 20 ani, curăţarea acestor locuri este pasată de la un guvern la altul, iar localnicii sunt condamnaţi la boli, pentru că mănâncă din situri contaminate şi beau apă toxică din fântâni poluate.

Laptele animalelor este şi el contaminat, astfel că, în final, ajunge tot în organismul oamenilor. O dată la câţiva ani, toţi peştii din râul Arieş mor subit.

Pe scurt, aproape întreg tabelul lui Mendeleev este scos la suprafaţă.

Populaţia din Baia Mare trăieşte, în medie, cu trei ani mai puţin decât cei din restul ţării.

Informaţiile au fost prezentate în ediţia de duminică a emisiunii În premieră, de la Antena 3.


În perioada comunsită România exploata toate resursele pe care pământurile şi nu numai ni le-au oferit. Curpru, aur, sulf, titan, zirconiu, orice. Uzinele chimice produceau otrăvuri, vopseluri, pesticide, îngrăşăminte, detergenţi fără să intereseze pe cineva ce lasă în urmă şi ce urmări vor avea toate acestea pentru mediu, dar mai ales pentru sănătatea oamenilor.

Satul Geamăna, august 2013, resimte tot ce au lăasat în urmă fabricile comuniste. O apă colorată nefiresc, adunată între maluri de gelatină şi alimentată permanent de două pârâuri sângerii care nu aduc nimic bun. În 36 de ani aici s-au vărsat un milion de tone de otravă acidă care a înecat 6 sate şi 400 de gospodării.

Aici au mai rămas doar câteva suflete care aşteaptă ca apa sângerie să înghită şi malul de pământ care a mai rămas. Aici nu mai este nicio speranţă, oamenii spun cu ochii în lacrimi că aşteaptă să moară. Pământul nu le mai oferă hrană, acum le oferă moartea. Un sat care era unul dintre cele mai dezvoltate din judeţul Alba s-a transformat în ruină şi orice urmă de nădejde a dispărut de pe chipurile sătenilor, nu mai aşteaptă nimic.

Viaţa liniştită a locuitorilor avea să se schimbe într-o vară a anului 1977, când a apărut o armată de specialişti cu ustensile pregătite să distugă tot ce le ieşea în cale, fără să le pese de nimic.Le-au spus că vor deschide o pescărie, că viaţa lor va fi mai bună, dar lucrurile nu au stat deloc aşa. O carieră s-a deschis lângă sat de unde a început să curgă râuri de steril. Nu era pescărie, era un iaz de decantare. Satul fusese sacrificat pentru un vis de-al lui Ceauşsescu: cea mai mare exploatare de curpu din Europa, devenită peste ani Cupru Min.

Atunci, mulţi dintre cei care au înţeles ce se întâmplă şi-au luat lucrurile şi au plecat. Optimiştii au rămas, iar astăzi regretă amarnic.

Încet, apa otrăvitoare a început să coboare, iar în 2007 din sat se mai vedea doar biserica, 6 ani mai târziu a rămas doar turla. Niciun orgamism viu nu mai poate trăi în apele contaminate, ba chiar şi metalul se dizolvă acolo, spun localnicii.

Otrava s-a infiltrat în pânza freatică a pământului, iar de acolo în iarbă şi în păşuni. Oamenii nu mai beau de aici, în schimb continuă să îşi adape animalele. Ştiu că nu este bine, dar spun că nu au ce face. Aşa că, îşi vâd vitele murind înainte de vreme, îmbolnăvindu-se de boli ciudate şi incurabile, sau născând viţei cu malformaţii.

 Nmeni nu s-a interesat de starea de sănătate a sătenilor şi nimeni nu le-a ascultat poveştile. Boli respiratorii, cancer, toate astea circulă prin apa contaminată,se duc spre oraşul Turda şi se varsă în Arieş.


1865 de zone poluate grave care acoperă un miliard de metri pătraţi de teren, la suprafaţă şi în subteran.Am primit bani să le ecologizăm, dar noi ne-an făcut că lucrăm. 

În Baia Mare, după ce două fabrici comuniste s-au închis odată cu căderea regimului şi falimentul, un cartier mărginaş a devenit loc de joacă pentru copii, iar medicii au găsit în unghiile şi părul copiilor cantităţi uriaşe de metale grele.

Aici oamenii trăiesc cu circa 3 ani mai puţin, iar politicienii au rezolvat problema făcând o lege care să le perimtă se se pensioneze cu 24 de luni mai devreme. Şi astfel au rezolvat tot ceea ce îi deranjea. Dar nimeni nu a întrebat de ce se moare.

"Mai mulţi colegi aveau găuri în obraz, în nas, ba chiar pe la esofag", povesteşte un supravieţuitor al poluării.

Mulţi dintre localnici şi-au îngropat copiii, şoţii, soţiile, ba chiar şi nepoţii, dar nimeni nu i-a avertizat de pericolul care îi pândeşte şi nici cât de cumplite sunt bolile pe care le aduc pământul şi apa otrăvită.

Două hectare au fost curăţate după ce Uniunea Europeană ne-a obligat să curăţăm România. Dar asta nu este decât o picătură de apă într-un ocean de poluare. În acest ritm, ţara noastră va deveni cu adevărat cu curată peste câteva secole, pentru că la noi nu doar pământul, ci şi indiferenţa este toxică.