Valoarea financiară și energetică a acestui proiect impune și un aspect de securitate națională, în care România este deficitară.
Protejarea exploatării, realizată de o companie privată și una a statului român, presupune existența unor capacități navale de suprafață și submarine.
Deși dotarea Forțelor Navale Române lasă mult de dorit, patrularea de suprafață o putem realiza, chiar dacă puterea de foc este redusă. Presupunem că nu va fi nevoie de folosirea ei.
Dar problema cea mai gravă o constituie faptul că România nu controlează apele sale teritoriale, zona contiguă și zona economică exclusivă în zona submarină.
Apele teritoriale sunt până la 12 mile marine de țărm, zona contiguă, 24 mile marine.
România are un submarin – Delfinul – care este andocat de 30 de ani și nu poate opera.
Acvatoriul Marii Negre a făcut obiectul a peste 100 de alerte aeriene în ultimii 5 ani, pe fondul agresivității avioanelor rusești.
Mai mult, de la începutul războiului ilegal și neprovocat lansat de Rusia în Ucraina, bazinul Marii Negre a devenit scenă de război, sute de rachete fiind lansate din acest spațiu.
Nava amiral a Flotei Rusiei la Marea Neagră, Crucișătorul Moscova, a fost scufundată anul trecut de apărarea Ucrainei, în urmă unei lupte desfășurată în largul Insulei Șerpilor, la doar 40 de mile marine de țărmul românesc.
Citește continuarea pe site-ul radu-tudor.ro.
