Principalele recomandări ale ONU privind drepturile copiilor în România, se referă în primul rând la faptul că Organizaţia ?îndeamnă statul român să ia toate măsurile necesare pentru a pune în practică acele recomandări din observaţiile finale referitoare la precedentul raport care nu au fost încă sau au fost insuficient implementate?, conform consideraţiilor finale asupra rapoartelor depuse de România în baza Convenţiei.
Recomandările pivesc creşterea nivelului de conştientizare a Convenţiei privind Drepturile Copilului în rândul adulţilor şi al copiilor, pentru ca aceştia să poată şti ce înseamnă şi ce cuprinde această Convenţie, iar apoi întărirea capacităţii ANPDC, în vederea promovării, monitorizării, elaborării de strategii de intervenţie şi implementării Convenţiei la nivelul întregii ţări.
De asemenea, ONU mai recomandă României să dezvolte şi să îmbunătăţească serviciile de îngrijire pe timp de zi, să creeze mecanisme pentru utilizarea eficientă şi transparentă a bugetului alocat pentru respectarea drepturilor copilului, precum şi să asigure accesul categoriilor celor mai vulnerabile, cum ar fi copiii din familiile sărace, copiii romi, copiii cu dizabilităţi, cu HIV / SIDA, cei ai străzii şi copii care au nevoie de îngrijire specială, la servicii de sănătate şi educaţie.
Comitetul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Copilului vrea ca ţara noastră să înfiinţeze instituţia Avocatul Copilului, dar şi tribunale pentru copii şi să asigure judecătorilor instruire pentru a ţine seama şi a face referire la Convenţie în cadrul proceselor în care sunt implicaţi copii. De asemenea, România ar trebui să dezvolte mecanisme mai accesibile pentru respectarea dreptului copilului la o familie, inclusiv prin adopţie, dar şi elaborarea de politici şi strategii pentru prevenirea abandonului, neglijarea şi abuzul asupra copiilor, dar şi pentru educarea părinţilor.
Antena3.ro vă prezinta câteva articole din ?Consideraţiile finale asupra rapoartelor despude de România în baza Convenţiei?, document realizat de Comitetul pentru Drepturile Copilului.
?16. Comitetul recomandă cu insistenţă ca, în concordanţă cu articolul 4 al Convenţiei şi ţinând seama de recomandările Comitetului comunicate după Ziua de Discuţii Generale dedicate ?Resurselor pentru drepturile copilului ? responsabilitatea statelor? din 21 septembrie 2007, statul parte să crească bugetul destinat aplicării drepturilor copilului şi să creeze un mecanism de monitorizare şi de supervizare prin care să se asigure că alocarea resurselor şi efectuarea cheltuielilor se fac într-un mod cât mai eficient. În mod special, Comitetul recomandă ca statul parte:
a) să adopte o abordare din perspectiva drepturilor copilului în elaborarea bugetului de stat, prin implementarea unui sistem de urmărire a alocărilor şi a folosirii resurselor pentru copii la nivelul bugetului, oferind astfel vizibilitate în ceea ce priveşte investiţiile făcute în folosul copiilor. Comitetul îndeamnă, de asemenea, să se recurgă la acest sistem de urmărire şi în cazul evaluărilor de impact privind modul în care investiţiile din orice sector servesc ?interesul superior al copilului?, măsurând diferenţiat impactul acestor investiţii asupra fetelor şi băieţilor.
b) atunci când este posibil, să urmeze recomandările Naţiunilor Unite de a stabili bugetul pe baza rezultatelor, dar şi de a monitoriza şi evalua eficienţa alocărilor de resurse;
c) să definească linii bugetare strategice vizând copiii defavorizaţi sau extrem de vulnerabili şi cazurile ce impun măsuri sociale afirmative (cum ar fi înregistrarea naşterilor) şi să se asigure că aceste linii bugetare sunt menţinute chiar şi pe timp de criză economică, dezastre naturale sau în alte situaţii de urgenţă;
d) în contextul procesului de descentralizare desfăşurat la ora actuală de statul parte, să asigure o bugetare transparentă şi participativă prin dezbateri publice şi participarea în special a copiilor, dar şi responsabilizarea corectă a autorităţilor locale;
e) să asigure crearea unui mecanism transparent de alocare bugetară prin Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului la nivel judeţean şi local, îndeosebi pentru a elimina disparităţilor existente.
18. Comitetul îndeamnă statul parte să creeze un sistem amplu cu aplicare naţională, aflat de exemplu în subordinea consiliului interministerial de coordonare, care să colecteze şi să analizeze date din toate domeniile de interes ale Convenţiei şi privind toate persoanele sub 18 ani, cu accent deosebit pe categoriile vulnerabile de copii, inclusiv copiii romi, sistem care să stea la baza evaluării progresului realizat în domeniul aplicării drepturilor copilului şi care să contribuie la formularea de politici de implementare a Convenţiei. Comitetul recomandă, de asemenea, să se conceapă şi să se folosească de către agenţii un set unitar de indicatori pentru toate persoanele în vârstă de 18 ani, care să permită colectarea de date comparabile şi complementare.
31. Comitetul recomandă ca statul parte să depună eforturi mai intense pentru eliminarea cauzelor principale ale mortalităţii şi subnutriţiei copiilor şi nou-născuţilor, inclusiv a celor datorate accesului insuficient la servicii de asistenţă medicală, sărăciei şi nivelului scăzut de educaţie al familiilor rome şi a celor din mediul rural. Comitetul încurajează în mod special statul parte să pună mai mare accent pe serviciile prenatale şi postnatale, acordând o atenţie aparte comunităţilor defavorizate, şi să demareze programe de formare a abilităţilor parentale, accentuând efectele pozitive ale alăptării, alimentaţiei bogate în substanţe nutritive pentru mamă şi copil, dar şi ale igienei corecte asupra dezvoltării timpurii şi supravieţuirii copilului mic.
44. Comitetul, repetând recomandările sale anterioare, îndeamnă statul parte:
a) să investigheze orice acuzaţie de tortură şi alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante aplicate copiilor şi să depună orice efort pentru a coopera permanent cu Raportorul Special al Naţiunilor Unite pe problema torturii;
b) să asigure respingerea dovezilor obţinute prin folosirea torturii;
c) să creeze în toate domeniile, inclusiv în instituţiile de psihiatrie, un mecanism la care să aibă acces copiii privaţi de libertate pentru a depune plângeri legate de tortură şi alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante;
d) să ia măsuri privind punerea în practică a recomandărilor făcute de Comitetul pentru Drepturile Omului (CCPR/C/79/Add.111, paragraf 12);
e) să ia măsuri imediate pentru a pune capăt violenţei forţelor de ordine asupra tuturor copiilor şi să elimine cultura predominantă a impunităţii pentru astfel de acte;
f) să intensifice aplicarea legislaţiei ce interzice orice formă de tortură şi alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, şi să ofere victimelor servicii de îngrijire, reabilitare, reintegrare şi compensaţii.
50. Comitetul recomandă ca statul parte să demareze campanii naţionale de informare a potenţialilor migranţi în legătură cu măsurile de protecţie a copilului disponibile şi să îmbunătăţească măsurile de identificare şi de sprijinire a copiilor lăsaţi în urmă de părinţii migranţi. Comitetul recomandă ca statul parte să asigure, inclusiv prin semnarea unor acorduri bilaterale care să cuprindă o serie de garanţii importante, că deciziile de repatriere şi de reintegrare a minorilor români neînsoţiţi se aplică pe baza interesului superior al copilului şi ţinându-se cont de părerile Comitetului incluse în comentariul general nr. 6 privind tratamentul copiilor neînsoţiţi sau separaţi aflaţi în afara ţării lor de origine.
52. Comitetul recomandă ca statul parte să continue să promoveze asistenţa maternală ca o formă de îngrijire alternativă şi, luând în considerare recomandările Comitetului cu ocazia Zilei de Discuţii Generale privind copiii fără îngrijire părintească, ce a avut loc pe data de 16 septembrie 2005, să facă demersurile necesare pentru a asigura protecţia drepturilor copiilor ce beneficiază de îngrijiri alternative, inter alia, după cum urmează:
a.) în luarea oricărei măsuri să ţină cont de opiniile copiilor, cărora să le pună la dispoziţie mecanisme de depunere a plângerilor accesibile în orice parte a ţării;
b.) să monitorizeze situaţia copiilor plasaţi la rude, asistenţi maternali, familii preadoptive şi alte instituţii de protecţie, inter alia prin vizite periodice, cu ajutorul unui sistem naţional integrat de evaluare şi de documentare;
c.) să elaboreze planuri de intervenţie pentru fiecare copil din sistem şi să le revizuiască periodic;
d.) să consolideze sistemul de supervizare şi formare a asistenţilor maternali profesionişti cu ajutorul personalului din instituţiile de tip rezidenţial, al personalului din serviciile municipale şi al asistenţilor sociali ce deţin responsabilităţi speciale în sfera protecţiei drepturilor copiilor din sistemul de protecţie;
e.) să revizuiască prestaţiile în bani şi în natură acordate asistenţilor maternali pentru a-i încuraja să preia sugari şi copii mici în asistenţă maternală.
54. Comitetul recomandă ca statul parte să considere aplicarea legislaţiei referitoare la adopţie din perspectiva interesului superior al copilului şi să continue alocarea de resurse umane şi financiare suficiente pentru a scurta timpul de desfăşurare a tuturor etapelor din cadrul procesului de adopţie, la nivel naţional. Comitetul recomandă, de asemenea, ca statul parte să sensibilizeze opinia publică cu privire la adopţie şi să încurajeze potenţialii părinţi adoptivi, punând accent pe nevoile copilului şi pe dreptul copilului la o familie.
67. Comitetul recomandă ca statul parte să formuleze o politică cuprinzătoare privind sănătatea mintală care să ţintească promovarea sănătăţii mintale, prevenirea cazurilor de suicid şi a comportamentului agresiv, servicii de îngrijire în ambulatoriu pe timp de zi şi servicii cu internare pentru adolescenţii cu probleme de sănătate mintală, dar şi programe de sprijin acordat familiilor cu copii ce prezintă riscuri. Comitetul recomandă, de asemenea, folosirea de resurse suplimentare şi capacităţi îmbunătăţite pentru a satisface nevoile copiilor cu probleme de sănătate mintală din întreaga ţară, acorzându-se o atenţie deosebită celor ce prezintă riscuri crescute, cum sunt copiii ce aparţin unei minorităţi, copiii fără îngrijire părintească, cei care trăiesc în sărăcie sau se află în conflict cu legea.
69. Comitetul recomandă ca, luând în considerare comentariul general nr. 4 privind sănătatea şi dezvoltarea adolescenţilor (CRC/GC/2003/4) din 2003, statul parte:
a) să realizeze un studiu complet şi multidisciplinar care să analizeze ansamblul problemelor de sănătate ale adolescenţilor, inclusiv aspectul dezvoltării psihologice a acestora, cu date dezagregate pe gen şi vârstă;
b) să se asigure că orice adolescent are acces la informaţii legate de un comportament sexual sănătos şi cu riscuri reduse, îndeosebi prin introducerea orelor de educaţie sexuală şi de educaţie pentru sănătate în şcoli;
c) să intensifice instruirea medicilor generalişti, a asistentelor medicale, a asistenţilor sociali şi a altor specialişti de asistenţă primară în domeniul sănătăţii mintale şi a bunăstării emoţionale a adolescenţilor;
d) să respecte în permanenţă drepturile copiilor şi ale adolescenţilor la intimitate şi nediscriminare, punându-le la dispoziţie informaţii legate de HIV/SIDA, consiliere şi testare voluntară, servicii confidenţiale de sănătate sexuală şi de sănătate a reproducerii, dar şi metode contraceptive şi servicii de planificare familială gratuite sau la tarife mici, în funcţie de genul persoanei;
e) să identifice şi să acorde o atenţie specială categoriilor cu risc sporit, inter alia, copii care au abandonat şcoala, copii separaţi de familie, copii provenind din familii cu venituri reduse, din sistemul de protecţie a copilului, copii ce consumă substanţe nocive, copii ai străzii şi copii victime sau autori ai unor infracţiuni.
77. Comitetul recomandă ca statul parte:
a) să se asigure că învăţământul primar este gratuit şi obligatoriu pentru toţi copiii, în speţă prin eliminarea ?costurilor ascunde?;
b) să investească resurse suplimentare considerabile prin care să asigure dreptul tuturor copiilor la o educaţie cu adevărat inclusivă;
c) să includă în programa şcolară predarea drepturilor omului şi principiilor Convenţiei;
d) să implice părinţii şi comunităţile rome în elaborarea unei programe adecvate pentru copiii romi care să ţină seama de cultura şi de tradiţiile rome, să ofere ajutor material în funcţie de condiţiile de trai ale copiilor şi să respecte limba şi cultura copiilor într-un proces educativ interactiv şi în viaţa socială a şcolii;
e) să introducă educaţia interculturală şi educaţia pentru toleranţă la toate nivelurile sistemului de învăţământ;
f) să crească calitatea educaţiei oferite tuturor copiilor, mai ales în sensul dezvoltării abilităţilor de viaţă şi acordând o atenţie deosebită copiilor instituţionalizaţi;
g) să crească şi să îmbunătăţească accesul la grădiniţe şi la educaţie preşcolară al copiilor romi şi al celor defavorizaţi pentru a-i pregăti de şcoală şi pentru a le oferi şansa de a participa la activităţi ludice şi sportive;
h) să sensibilizeze directorii de şcoală cu privire la prevederile legale, adoptate în iulie 2007, ce interzic segregarea în şcoli;
i) să creeze un sistem formal prin care să ofere oportunităţi preşcolare alternative şi comunitare copiilor din mediul rural.
81. Comitetul recomandă ca, luând în considerare comentariul său general nr. 6 privind tratamentul copiilor neînsoţiţi şi separaţi în afara ţării lor de origine, statul parte:
a) să lărgească aria de acoperire a legii şi să continue să ofere şi în practică garanţii speciale copiilor neînsoţiţi şi celor separaţi;
b) să extindă la nivel naţional procesul de formare cu privire la tehnicile adecvate de intervievare a copilului în rândul tuturor factorilor de decizie implicaţi în determinarea statutului de refugiat (DSR), dar şi a celor cu rol de tutore legal;
c) să ia în considerare o marjă de eroare în momentul determinării vârstei;
d) să se asigure că revenirea copiilor în ţara lor se face pe baza unor garanţii corespunzătoare, inclusiv pe baza unei evaluări independente a situaţiei la revenirea în ţară, cum ar fi mediul familial.
83. Comitetul recomandă ca statul parte:
a) să îşi intensifice eforturile de implementare şi aplicare a legilor şi politicilor menite să protejeze copiii împotriva exploatării economice, inclusiv a exploatării prin muncă şi a cerşitului;
b) să monitorizeze situaţia copiilor implicaţi în orice formă de exploatare economică, inclusiv prin muncă, în vederea eliminării a astfel de practici, să se asigure că minorii frecventează şcoala şi să le ofere protecţie în ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea lor;
c) să adune date legate de copiii victime ale exploatării economice, inclusiv ale exploatării prin muncă, care să permită o analiză dezagregată pe activităţi şi măsuri adoptate.
86. Comitetul recomandă ca statul parte să se asigure că se oferă compensaţii adecvate sau locuinţe alternative de câte ori se fac evacuări forţate, în special în cazul familiilor cu copii mici. Comitetul recomandă, de asemenea, ca statul parte să depună mai multe eforturi pentru prevenirea separării copilului de familie şi să îmbunătăţească condiţiile şi atitudinea personalului din instituţiile de protecţie specială.
Paula Safta, Antena3.ro
