Este demonstrat cu cifre clare că, de la an la an, reprezentanţii minorităţilor din România au rămas tot mai puţini.
Maghiarii reprezintă una dintre cele mai importante comunităţi minoritare din România. Pe 29 decembrie 1930, la recensămîntul general al populaţiei României interbelice, situaţia era următoarea: români - 71,9%; maghiari, inclusiv secui - 7,9%.
În 2011, la recensământ, populaţia de etnie maghiară reprezenta 6,5% din populaţia stabilă a ţării. Deci, mai bine de un procent diferenţă.
În intervalul 2002 - 2011, numărul persoanelor de etnie magiară, cea mai mare etnie din România, a scăzut. Astfel, dacă în 2002 în România erau 1,4 milioane de maghiari, în 2011 numărul acestora a scăzut la 1,2 milioane.
Şi în 1930 şi în 2011, ponderea populaţiei de origine română era cea mai mare în Bucureşti. În 2011, etnia română din Municipiul Bucureşti reprezenta 96,6%. Cam acelaşi procent era înregistrat în anii 30.
În 1930, ponderea populaţiei de origine rromă nu era prea bine luată în calcul. Dar, analizele specialiştilor arată că scăderea e continuă. Aşa că în 2011 persoanele de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul Mureş.
În intervalul 2002 - 2011 majoritatea minorităţilor naţionale şi-au diminuat prezenţa în România, aici fiind incluse comunităţile de ucrainieni, germani (unde s-a înregistrat şi una din cele mai drastice scăderi), turci, ruşi/lipoveni, tătari.
