Revolta unui înalt preot față de modul în care românii sărbătoresc Crăciunul: Avem sărbători cu reclame păcătoase și crăciunițe îmbrăcate tocmai pentru a ne murdări privirea şi inima

Un înalt preot din Biserica Ortodoxă tună și fulgeră în scrisoarea sa pastorală de Crăciun împotriva modului în care unii dintre români marchează mai nou Nașterea Domnului. Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor deplânge dispariția tradițiilor, sufocate de materialismul zilelor de astăzi.

"Inevitabil, în aceste zile de sărbătoare sfântă, mintea constată şi inima trăieşte, la modul nostalgic, frumuseţea de basm şi de lumină a sărbătorilor de altădată. Amintind acele vremuri, nu doresc să mă rezum la tendinţa formală a adultului  de a-şi idolatriza sau idiliza trecutul. Fără a idealiza, în mod gratuit, experienţele din trecutul nostru, cei de dinaintea noastră, chiar şi noi înşine, am fost martorii unei înţelegeri mai drepte şi a unei trăiri mai cuvenite a tot ceea ce însemna bucuria praznicului Crăciunului. Oricine se uită cinstit în urmă, îşi va da seama limpede cât de mult ne-am schimbat. Iernile erau ierni, pentru că prea puţini dintre noi ştiam să murdărim albul curat al zăpezii naturii prin defrişări ilegale de păduri, prin gunoaiele aruncate la voia întâmplării, prin exploatarea zăcămintelor naturale doar pentru a ne îmbogăţi în chip ruşinos şi prin uciderea nesăbuită a animalelor pe cale de dispariţie din fauna ţării noastre. Colindele erau colinde, nu prilej de benchetuială și adorare a pruncului gastronomic din noi, ci de vestire, de slăvire şi cinstire a Pruncului născut în ieslea săracă a Betleemului. Ajunul Crăciunului era Ajun prin priveghere rugătoare şi postire sfântă, nu oboseală şi ghiftuială trupească care ne împiedică să participăm la slujba din ziua de Crăciun, considerată opţională şi puţin importantă. Mersul la biserică în ziua sfântă „când colindele se cântă”, era de la sine înţeles, implicând întreaga familie, cu mic cu mare. Simplitatea pregătirii pentru această sărbătoare era simplitate, nu risipă de energie în a cutreiera toate mall-urile pentru a ne satisface pofta după cele materiale. Moş Crăciun era Moş Crăciun, iar nu „crăciuni” cocacolizaţi de albul şi roşul reclamelor păcătoase agresive, nu „crăciuniţe” îmbrăcate tocmai pentru a ne murdări privirea şi inima.

...
Din păcate şi fără a generaliza, în aceste vremuri dominate de un consumism feroce, semnificaţia sărbătorii Naşterii Domnului este amplu căptușită de materialism. E mult mai simplu să te zbați pentru achiziționarea unui brad sau a unei rețete culinare, specifice acestor sărbători, decât să te lași pătruns de nevinovăția Pruncului născut în ieslea Betleemului, decât să asimilezi, în tăcere şi rugăciune, atât cât este cu putinţă omului, taina de negrăit a coborârii lui Dumnezeu-Omul printre noi oamenii. Bucuria e mai mult un efect al desfătării trupești decât o realitate spirituală. Nu am auzit încă pe cineva – și dacă vor fi fiind, sunt mult prea puțini – să se plângă de faptul că Hristos încă nu S-a născut în inima și viața lui. În schimb, dacă nu vine „moșu” și nu „descinde” vreun brad din pădurea seculară, totul pare sumbru și fără sens. Crăciunul lumii de astăzi este o explozie de lumini exterioare care nu au puterea de a înlătura întunericul spiritual al urii, al răutăţii, al corupţiei endemice care vlăguieşte acestă ţară, al manipulării, al minciunii grosolane şi al ateismului intolerant promovat sub masca vicleană a toleranţei. În acest fel, ajungem să sărbătorim „crăciunuri” fără de Hristos.

...
Dacă vreţi să avem copii integri şi nemânjiţi de urâtul păcatului şi al necinstei, nu îi lăsaţi să fie educaţi de ideologiile seducătoare şi teroriste ale progresiştilor liberali, adică ale celor care au drept temă centrală a propagandei lor furibunde necredinţa, renunţarea la tradiţie, apărarea intereselor de grup, nu ale persoanei unice ca şi chip a lui Dumnezeu şi lupta de clasă între necredincioşi şi credincioşi. Atunci când îi vedeţi pe copiii dumneavoastră agitaţi şi tulburaţi, nu le aruncaţi în braţe tablete sau telefoane mobile, pentru că ei au nevoie de dragoste şi atenţie, nu de obiecte care să îi transforme în „instrumente ale instrumentelor lor”[2] sau care să îi transforme în fiinţe insensibile la suferinţa şi necazul celuilalt. Nu-i lăsaţi să fie educaţi numai de televizor, de facebook sau de mediul online, pentru că vor dobândi o viziune strâmbă, unilaterală şi neputincioasă asupra vieţii", se arată în pastorala postată în mediul online de Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor.

De menționat că Episcopia Hușilor are pagină de internet, conturi de Facebook și Youtube.