Adeseori, atunci când suntem copleșiți de probleme, ne întoarcem spre Dumnezeu și îl certăm pentru că ne dă atât de multe. De ce se întâmplă asta? A explicat preotul IPS Andrei Andreicuț.
„Uneori, neînţelegând voia lui Dumnezeu, nouă, oamenilor, anumite lucruri care se petrec sub soare, ni se par nedrepte. Şi aproape suntem ispitiţi să cârtim şi să ne împotrivim voii lui Dumnezeu. Iată de ce literatura duhovnicească este foarte bogată la acest capitol, şi ne spune că, şi atunci când unele lucruri ni se par absurde, totuşi voia lui Dumnezeu este bună. Voia lui Dumnezeu are întotdeauna un rezultat final pozitiv.
„– Frate… nu cârti. Aşa-i voia Domnului!… Ceea ce face El, un om, văd, că nu poate niciodată înţelege. Dar ceea ce-ai văzut e cea din urmă a ta încercare, şi de-acuma alţi ochi vei deschide asupra întâmplărilor vieţii. Ascultă şi înţelege! Cupa cea aurită, frate Ieronime, era dăruită de duşman creştinului cel bun, şi era spoită pe dinăuntru cu aur amestecat cu venin… Acu ai înţeles partea celui care ne-a primit ca pe nişte făcători de rele?… Acela avea a vinde şi casa săracului… Dar şi aici trebuie să ştii încă ceva: că săracul, sub ruinele casei arse, săpând ca să-şi găsească lucruşoarele lui, are să dea peste o comoară. Iar copilul acesta pe care l-a primit pârăul, dacă creştea, ajungea mai ticălos decât toţi: ar fi fost copilul cel mai răsfăţat, şi ar fi ucis şi pe tatu-său şi pe maică-sa… Frate Ieronime, nu mai întreba niciodată. Aşa a fost, aşa va fi voia Domnului!… Întâmplările nu-s de tot oarbe, precum cred pământenii…
Şi pustnicul, tăcut, a pornit domol cu toiagul, departe, spre liniştea lui de la marginea codrului; iar arhanghelul Mihail s-a mistuit în zări, urcând spre lăcaşul de sus pe treptele nevăzute ale cerului.
Se vede din această povestire că voia lui Dumnezeu este întotdeauna bună. De aceea cerem: “Facă-se voia Ta!”.
