Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este ultima săptămână dinaintea Duminicii Învierii Domnului.
În aceste zile, preoții oficiază slujbele numite Denii, care au rolul de a le aminti credincioșilor evenimentele petrecute în ultimele clipe din viața Mântuitorului.
În Lunea Mare se face pomenirea lui Iosif cel Preafrumos, care a fost vândut de frații săi în Egipt.
În Marțea Mare se face pomenirea Pildei celor zece fecioare. De asemenea, în Miercurea Mare, se pomenește femeia păcătoasă, care a spălat cu lacrimi și a șters cu părul ei picioarele Mântuitorului.
Tot în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor se amintește de momentul în care Iuda l-a vândut pe Mântuitor pentru 30 de arginți.
"Deși Iisus știa că Iuda Îl va vinde, îl împărtășește din dumnezeirea Sa, întinzându-i, la Cina cea de Taină, bucata de pâine și înghițitura de vin, în numele sfânt al prieteniei, iar apelativul -prietene- avea să fie ultimul din cuvintele rostite de Mântuitorul către Iuda", notează doxologia.ro.
Tradiții și obiceiuri în Miercurea Mare
În Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor sunt respectate mai multe tradiții și obiceiuri care au fost transmise din strămoși.
În primul rând, în toate zilele din Săptămâna Mare este interzis să se consume urzici sau mâncăruri gătite cu oţet, pentru că Mântuitorul a fost bătut cu urzici şi i s-au umezit buzele cu oţet, în loc de apă, se menționează în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești, de Romulus Antonescu.
În unele zone ale țării, lunea, marțea și miercurea, credincioșii consumă numai mâncare uscată, fără mâncăruri preparate cu ulei. După apusul Soarelui, se poate mânca și mâncare gătită de post.
De asemenea, Miercurea Mare este ultima zi din Săptămâna Patimilor în care mai sunt permise treburile casnice și munca la câmp.
În anumite zone din țară, copiii merg să adune ouă de la oamenii din sat, apoi le aduc acasă, iar acestea vor fi vopsite în Joia Mare.
Se mai spune că nimeni nu trebuie să se așeze la masa de Paște fiind supărat pe cineva.
De aceea, Miercurea Mare este ziua în care trebuie să iertăm sau să cerem iertare, astfel încât să ne eliberăm sufletul de această povară.
