TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL. Fecior al Elisabetei şi al lui Zaharia - Sfântul Ioan Botezătorul este cel despre care a spus Duhul Sfânt prin prorocul Maleahi: “Iată, trimit înaintea feţei Tale pe Îngerul Meu, care va găti calea Ta, înaintea Ta” (Maleahi 3, 1; Luca 7, 27). Înger, vârful prorocilor, mucenic, Înainte-Mergătorul şi Botezătorul lui Hristos - el a fost toate acestea.
TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL. A iubit înţelepciunea, nu s-a îngrijit de hrană şi a locuit în pustie, ca în cer. A petrecut cu fiarele, acoperit cu păr de cămilă, încins cu brâu de curea, hrana lui fiind ca a păsărilor. Ceea ce atrăgea miile de oameni şi mulţimile în pustie era viaţa sfântă, preacurată şi vrednică a lui Ioan.
TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL. Cel ce purta supranumele de "Înger al Pustiei", Sf. Ioan Botezătorul avea să împărtăşească soarta majorităţii prorocilor lui Israel, al căror şir îl încheie. Irod l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău”. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Sărbătorindu-şi ziua, Irod - ameţit de vin, de cântece şi de dansul pătimaş al Salomeei, fiica Irodiadei - i-a făgăduit dansatoarei orice. Salomeea, instigată de Irodiada, i-a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul. Capul însângerat al Sfântului i-a fost adus pe tipsie.
TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL. Aşa s-a încheiat viaţa pământeană a celui mărturisit de Hristos, ca fiind mai presus decât toţi cei născuţi din femeie şi mai mult decât prorocii.
