Sfinții 40 de Mucenici au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei împăratului Liciniu (307-323), la porunca guvernatorului Agricolă.
Cei 40 de mucenici erau soldați care au mărturisit că sunt creștini și din acest motiv au refuzat să jertfească idolilor. Pentru mărturisirea credinței în Hristos, cei 40 de mucenici au fost supuși la multe chinuri, ca în cele din urmă să fie scufundați într-o apă aproape înghețată de lângă cetate.
Precum tinerii din Babilon au învins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu, la fel cei 40 de mucenici au învins frigul și gheața lacului de lângă Sevastia. În acea noapte de 8/9 martie a anului 320, 40 de creștini au biruit moartea, primind în chip văzut cununile muceniciei.
Calendar ortodox 9 martie 2023. Sărbătoare cu cruce neagră pentru creştinii ortodocşi de Sfinții 40 de mucenici
Multe minuni a săvârșit Dumnezeu odată cu moartea mucenicească a aleșilor Lui, pentru îmbărbătarea martirilor, dar mai ales pentru ca necredincioșii să vadă aievea atotputernicia Sa. Dar minunea cea mai mare este aceasta: că pentru Dumnezeul nevăzut, Care S-a sălășluit în inimile lor, 40 de creștini au ales mai degrabă să moară într-un lac înghețat decât să accepte "un mic compromis" care i-ar fi despărțit însă de dragostea lui Hristos.
Sfântul Candid i-a răspuns torționarului care îl amenință cu deposedarea onorurilor militare: "Nu doar onorurile militare, ci chiar și trupurile noastre poți să ni le iei, căci nicio onoare nu este mai înalta decât aceea de a fi ai lui Hristos Iisus, Dumnezeul nostru".
Unul dintre mucenici nu a mai rezistat și a ieșit din lac. Renunțând la credința în Hristos, a fost dus într-o baie caldă, dar acolo a murit. Locul său a fost luat de un alt soldat creștin, dintre paznici. Iată că acesta din urmă, deși nu era amenințat în niciun fel, a înțeles că împărăția cerurilor era aproape de el. Văzând cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinți, și-a lepădat hainele și a intrat în apa înghețată.
Când tortionarii au venit dimineață să vadă "rezultatele" răutății lor, în locul morții, ei au văzut viață, căci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte, ținuți fiind în viață de puterea Duhului Sfânt. Dar fiindcă răutatea orbește, torționarii nu au putut înțelege nimic, ajungând să creadă că mucenicii beneficiau de o lucrare vrăjitorească.
Pentru că au fost scoși vii din lac, comandanții au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocănele. Toți martirii au trecut la cele veșnice în urma acestui supliciu. Trupurile lor au fost puse într-un car, că să fie duse spre ardere și apoi să fie aruncate în lac. Numai Meliton, un tânăr soldat, a supraviețuit torturii.
Pentru că mai respira, ostașii nu l-au pus în car. Mama sa, știind că cei 39 de confrați în suferință aveau pregătită împărăția cerurilor, își ia fiul în brațe și merge cu el să-l pună în car. Dacă ii dorea salvarea, trebuia să fie lipsit de credință în Hristos. Meliton moare pe drum, în brațele mamei sale.
Numele celor 40 de mucenici
Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.
Cântare de laudă la Sfinții 40 de Mucenici, sărbătoare în calendar ortodox 9 martie 2023
Sfinții mucenici, cu trupurile încătușate de ger,
Puternic credința o au ținut.
Luminați de nădejde,
Ei au strigat către Dumnezeul lor iubit:
O, Tu, Care ai uimit lumea
Cu înfricoșata Ta moarte și înviere,
O Doamne, învie-ne pre noi!
Căci tăria cerului și toată zidirea
Pe Tine Te laudă,
și adâncurile toate, focul, grindină și gheața
Te laudă pe Tine.
Tu pe robul Tău Moise cu tot cu popor
Din robia Egiptului ai scos,
Iar apoi pe losuafiul lui Nun, și apoi pe Elisei,
Poruncind firii apele să le liniștească și să le despartă.
Ajută-ne acum și nouă, robilor Tăi,
Care credem întru Tine, precum ai ajutat pururea
Tuturor robilor Tăi celor din veac.
Nu îngădui frigului să fie mai tare ca omul,
Nu îngădui ca noi, cei Patruzeci de Mucenici ai Tăi,
Să fim dați de batjocură nelegiuitilor.
O Tu poți toate, Stapâne, Care toate le stăpânești.
Căci Tu prefaci focul în gheață, și gheață, în foc.
Iată, pentru Numele Tău, gerul ne ucide trupurile
Ca o fiară sălbatică,
O ajută-ne nouă că Numele Tău Cel Atotputernic
Pretutindeni să fie slăvit!
Mucenicii din lac, încătușați de gheață,
S-au încălzit minunat de la lumina cea pogorâtă de sus.
Ei au murit cu cinste și au rămas Mucenici Patruzeci
Până la sfârșit,
Spre spaima, groaza și rușinea necredincioșilor
Celor ce zac în întuneric.
