Sfântul Ioan Rusul s-a născut din părinţi creştini, în jurul anului 1690, într-un sat din Rusia. Luat în armată, Sfântul a participat ca soldat la războiul declanșat de Petru cel Mare împotriva turcilor.
Cu toate acestea, Sfântul a ajuns să fie vândut ca rob unui ofițer turc, fiind silit să renunțe la credința sa. Sfântul Ioan Rusul a fost bătut în repetate rânduri și a suportat chinuri greu de imaginat, totul pentru a se lepăda de Hristos.
"Mai degrabă îmi predau capul decât credința. Creștin m-am născut și creștin voi muri”, spunea Sfântul.
Văzând credința puternică a lui Ioan, Domnul a înmuiat inima împietrită a stăpânului său, care, ușor, ușor, a început să-l îndrăgească.
Într-o zi, pe când stăpânul era plecat la Mecca, soția acestuia a organizat o masă, la care a luat parte și Sfântul Ioan Rusul.
Femeia a spus că soțul ei s-ar fi bucurat foarte mult să mănânce din pilaful servit la masă. Auzind acestea, Sfântul Ioan Rusul a cerut o farfurie cu pilaf și a spus că i-o va trimite stăpânului său tocmai la Mecca, moment în care toți cei prezenți la masă au râs.
Sfântul a luat farfuria și s-a retras într-un loc, unde a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mecca, cu oricare mijloc va rândui.
Când s-a întors din călătorie, stăpânul a adus farfuria care fusese umplută cu pilaf, spre marea uimire a tuturor, urmând apoi și alte minuni săvârșite de Sfântul Ioan Rusul.
Sfântul a primit de la Dumnezeu darul de a cunoaşte momentul trecerii sale la cele veşnice, primind Sfânta Împărtăşanie într-un măr, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtăşit, a trecut la cele veșnice, în anul 1730, potrivit doxologia.ro.
Rugăciunea pe care să o spui atunci când ești bolnav
"Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălțat, o, Sfântule, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Știu, Părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu.
Știu că prin boala trupului sufletul se curățește și că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea și mă depărtează de rugăciune.
De aceea, dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulțimea de copii, spre bucuria părinților lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei.
Tu l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei și l-ai tămăduit pe doctorul necredincios.
Știind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viața mea în mâinile tale și mijlocește precum știi mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere și ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputințelor.
Dar dacă Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduiești fără șovăială, noule doctor fără-de-arginți, ca văzând aceasta să-ți mulțumesc ție și să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor și al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!"