Preotul George Trăilescu a fost hirotonit în 2010, de Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei. Preotul George Trăilescu este coordonatorul Centrului de informare pentru persoane cu deficienţe de vedere Mehedinţi. Este singurul din ţară care tipăreşte calendarul creştin-ortodox în Braille.
Preotul împarte Lumină de 11 ani credincioşilor care vin la slujba de Înviere. Părintele George Trăilescu nu ştie cum arată ziua sau cum luminează stelele noaptea. Lumina o are în suflet, iar credinţa l-a ajutat să depăşească problemele cotidiene.
„Veniţi de luaţi lumină!”
Din cauza unei boli, George Trăilescu a rămas orb când avea doar câţiva ani. A crescut într-un centru special pentru nevăzători, din Cluj, apoi s-a pregătit pentru a deveni asistent medical. După Revoluţia din 1989, a început să meargă la slujbele de la biserică şi a decis să se facă preot. Acum, slujeşte la mănăstirea Cerneţi, din Mehedinţi, şi încearcă să-i ajute şi pe alţii să găsească puterea pentru a face faţă greutăţilor.
„Este mai fericit a da, decât a lua. Adică, vrea Domnul să spună că omul care încearcă să uite de el însuşi, să-şi lărgească inima, să-şi lărgească fiinţa sa spre a acorda atenţie celorlalţi, până la urmă, uită de propriile lui necazuri, care pot fi foarte mici în raport cu ale celuilalt”, spune George Trăilescu.
Pentru Veronica Zimţa, părintele Trăilescu este întruchiparea divinităţii. L-a cunoscut când a aflat că este grav bolnavă şi rămăsese fără nicio speranţă. Preotul Trăilescu a ajutat-o să găsească puterea de a lupta: „Părintele m-a motivat foarte mult. Pentru că, de câte ori lui îi explic..., eu am o problemă foarte gravă de sănătate, cu care mă lupt de vreo şase ani, şi de câte ori îi spun, dânsul găseşte cuvintele potrivite ca să mă ridice. De fiecare dată”.
Zeci de credincioşi primesc, în fiecare an, Lumina Sfântă de la făclia din mâna preotului Trăilescu. Unora le-a devenit părinte de suflet. Pentru alţii, este preotul nevăzător care îi strigă să le dea lumină.
„Au fost momente grele. Momente în care chiar îţi vine să cedezi. Şi părintele m-a ajutat să trec peste aceste momente prin vorbele sale şi prin sfaturile sale”, afirmă un enoriaş.
„E o forţă, nu ştiu. Chiar nu-mi mai găseam cuvintele. Am început să plâng când l-am văzut cântând. O voce caldă şi…privirea…de nicăieri”, declară un alt credincios.
