Povestea Sfântului Haralambie, marele făcător de minuni și ocrotitor al celor înfometați

Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mica, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimu Sever. 

Atunci când a împlinit vârsta de 113 ani, acesta a fost supus unor chinuri groaznice, întrucât nu voia să renunţe la credinţa sa în Iisus Hristos. 

Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Hristos și pe îngerii săi. Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame și de boli.

Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie.

Sfântul Mucenic Haralambie este prăznuit de toate bisericile creștine pe data de 10 februarie. Cunoscut ca făcător de minuni, apărător de boli pentru oameni și animale, Sfântul Haralambie a fost și ocrotitor al celor înfometați.

Rugăciune făcătoare de minuni către Sfântul Haralambie

„Mare este taina aceasta, Doamne, că m-ai învrednicit a vedea înfricoşata Ta slavă. Doamne, de-Ţi place Ţie, mă rog să dai slavă numelui Tău, ca oriunde se vor pune moaştele mele şi se va cinsti pomenirea mea, să nu fie foamete în locul acela sau aer stricăcios, care să piardă rodurile.

Ci să fie mai ales în locurile acelea pace şi sănătate trupească, mântuire sufletească şi îndestulare de grâu şi vin, cum şi înmulţire de dobitoace, pentru trebuinţa oamenilor.

Doamne, Tu ştii că oamenii sunt trup şi sânge, iartă-le lor păcatele şi le dă îmbelşugare din rodurile pământului, ca, cu îndestulare, pentru osteneala lor, să se sature şi să se îndulcească, preamărindu-Te pe Tine, Dumnezeul lor, Dătătorul tuturor bunătăţilor; iar roua ce se pogoară de la Tine, să le fie tămăduire. O! Doamne Dumnezeul meu, varsă peste tot darul Tău şi îi izbăveşte de boala ciumei”.

Potrivit unei tradiţii, în timpul torturilor, mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul Sfântului Haralambie şi au rămas acolo până când mucenicul a spus o rugăciune.