Patriarhia Română anunță că "a luat act cu mâhnire" de "utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase creștine" în interpretarea piesei de teatru "Proorocul Ilie", care se joacă la Teatrul Național din București, TNB, transmite Agerpres, care citează un comunicat al instituției.
Patriarhia avertizează că "respectarea simbolurilor creștine constituie un act spiritual şi cultural important şi necesar" într-o lume tot mai secularizată şi înclinată spre o "interpretare lipsită de discernământ a vieții spirituale".
"Orice manifestare culturală este benefică şi educativă în măsura în care respectă, fără a deforma, simțul sacrului. Folosirea simbolurilor religioase în mod inadecvat, fără a prețui înțelesul lor liturgic şi moștenirea lor spirituală pentru istoria şi cultura universală, nu poate reprezenta o valorificare creștină a acestora", se arată în comunicat.
"Prin urmare, luăm act cu mâhnire de utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase creștine în timpul interpretării piesei de teatru 'Proorocul Ilie' şi sperăm ca, pe viitor, manifestările culturale să continue să respecte dimensiunea sacră a acestora, fără a prejudicia în vreun fel valoarea lor spirituală", se mai spune în documentul citat.
Ce se întâmplă pe scenă în piesa "Proorocul Ilie", jucată la Teatrul Național
Spectacolul "Proorocul Ilie (Profetul Ilya)" de Tadeusz Slobodzianek este piesa aleasă de regizorul Botond Nagy pentru cea de-a doua montare pe care o realizează la Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București, arată Agerpres.
"Proorocul Ilie" se bazează pe informațiile publicate de Wlodzimierz Pawluczuk, sociolog și cercetător în domeniul religiei.
Acesta a descris fenomenul profetului Ilya într-un studiu din 1974, centrat pe figura lui Eliasz Klimowicz, un bărbat excentric, care a trăit în regiunea Bialystok din nord-estul Poloniei în anii '30 - '40.
Klimowicz, care avea o singură carte - Biblia - şi dobândise tot ce știa despre lume din informații aflate prin viu grai, s-a autoproclamat profetul biblic Ilya. El a construit o biserică ortodoxă într-o așezare numită Wierszalin, unde a fondat un Nou Ierusalim și a adunat curând un grup de adepți devotați.
Povestea lui Ilya este şi povestea unui grup de oameni care au dorit să schimbe lumea încercând să-şi impună visele în realitate, se arată în descrierea spectacolului.
Pentru regizorul Botond Nagy, "Proorocul Ilie" este "un text provocator şi obraznic", "o povestire de necrezut în 14 scene, cu 14 personaje".
Potrivit descrierii furnizate chiar de TNB, regizorul spune "o poveste dură", pe care o îmbracă într-o imagine "axată pe lumină".
"Totul este foarte comic şi, în același timp, foarte dureros", spune TNB.
Teatrul Național a emis un comunicat în care susține că spectacolul nu are ”nicio intenție de blasfemie”.
”În urma sesizărilor publice postate pe rețelele de socializare, referitoare la spectacolul Proorocul Ilie, montat de regizorul Botond Nagy pe un text de Tadeusz Słobodzianek, Teatrul Național I.L. Caragiale din București face următoarele precizări: Montarea este o reflecție asupra credinței, asupra fragilității convingerilor umane și asupra pericolelor extremismului de orice fel. Este un demers artistic care încurajează toleranța, dialogul și o înțelegere mai profundă a complexității spiritului uman. În plus, menționăm că unele imagini apărute pe platformele sociale au fost scoase din contextul real al spectacolului, prezentând fragmente izolate într-un mod care distorsionează mesajul artistic al montării. Spectacolul nu este o blasfemie și nu își propune să ridiculizeze credința, ci, dimpotrivă, invită la o reflecție profundă asupra relației dintre om și divinitate, asupra modului în care credința poate fi influențată sau deturnată. Așa cum se menționează și pe site-ul oficial al spectacolului, Proorocul Ilie este o invitație la meditație sinceră asupra credinței și religiei într-un moment de profundă criză spirituală și morală. Regizorul Botond Nagy declara, înainte de premieră: „Îmi doresc ca prin acest proiect artistic spectatorii să-și analizeze propriile credințe într-o lumină nouă și să înțeleagă adevărata valoare a acestei miraculoase conexiuni interumane care este credința.” Piesa scrisă de Tadeusz Słobodzianek a mai fost montată în România de reputatul regizor László Bocsárdi, la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe, cu premiere în 2001 și o reluare în 2010. De asemenea, tot în 2010, la Teatrul Municipal din Baia Mare avea loc o altă montare a acestui text. Aceste producții au contribuit la explorarea și înțelegerea profundă a textului în contextul teatral românesc. Respectăm dreptul fiecărui spectator de a avea propriile convingeri și încurajăm dialogul deschis, în spiritul valorilor teatrului ca spațiu al reflecției și al libertății de expresie. Teatrul este, prin definiție, un loc al întrebărilor, nu al răspunsurilor impuse, un spațiu în care fiecare spectator are libertatea de a interpreta și de a reflecta”, se arată în comunicatul TNB.
