Părintele Gherasim Iscu s-a născut la 21 ianuarie 1912, într-o familie de țărani credincioși. La vârsta de 12 ani a intrat în viața monahală de la Mânăstirea Bogdana iar între anii 1995-1928 a urmat cursurile monahale de la Mănăstirea Neamț.
"Părinte, de ce ați intrat așa timpuriu în mănăstire?", a fost întrebat el la maturitate. Este o întrebare care apare firesc în mințile multora. Răspunsul lui a fost: "mă căutam pe mine și îmi puneam nădejdea în Dumnezeu! Lui Iisus Hristos care este ca mine și ca tine i-am tot pândit umbra iar la Tismana umbra copacilor e mai deasă, poți citi în ea mai lesne".
Citește și
Era un mod de a spune că la Tismana și-a găsit răspunsul căutărilor sale. Numele de Gherasim îl primește după ce este adus în monahism la mănăstirea Tismana.
"Părintele de cum intră în mănăstire mărturisește obștii că este locul de care sufletul său se simte cel mai atras si că aici simte cel mai mult evalvie pentru calea pe care a ales să o urmeze, a vieții monahale. Gherasim înseamnă cinstit, are această nuanță de noblețe. Ori el a căutat această finețe în relația cu Dumnezeu, relație pe care o au sfinții", a spus maica Tecla de la Mănăstirea Tismana.
Este și hirotonit foarte repede, cu puțin timp înainte de a absolvi seminarul ca șef de promoție. A avut ca și colegi nume mari ale bisericii de mai târziu: IPS Teoctist, părintele Sofian Boghiu, Babus. Mulți dintre colegii lui povestesc că avea capacități extraordinare.
A renunțat la studii pentru a se dedica refacerii Mănăstirii Arnota
În 1937, Mănăstirea Arnota trecuse printr-un incendiu grav. Episcopul Vratolomeu Popescu își dă seama că este nevoie și de o refacere duhovnicească nu doar materială așa că decide să îl trimită ca stareț pe tânărul ieromonarh Gherasim. Renunță la studii vreme de doi ani și se dedică în totalitate refacerii mănăstirii până când în anul 1939 este trimis la seminarul monahal de la Cernica unde este bibliotecar și contabil în același timp și unde îi sfătuiește pe tineri să nu se implice în treburi politice.
După desființarea seminarului este trimis în Transnistria. Situația era dramatică în Transnistria. Din sute de biserici și mii de preoți mai era o singură biserică și un preot și sunt nevoiți să refacă bisericile și viața religioasă de acolo.
După numai un an se întoarce la Mănăstirea Tismana unde reface lăcașul de cult devastat. În 1948 este contactat de luptătorii din rezistența anti-comunistă și ține o predică. Regimului comunist îi este incomod un astfel de om și atunci cei din cadrul acestuia decid să îl înlăture.
Este arestat în urma unei percheziții care începuse undeva la ora 3 dimineața și nu găsiseră oricum nimic incriminant. Mandatul de arestare era deja în buzunarul celor care veniseră și dispozițiile erau foarte clare. Este anchetat cu brutalitate la securitatea din Craiova prin metode pe care le cunoaștem foarte bine.
Părintele Gheramis și-a iertat și spovedit propriul torționar
Era o violență fizică și psihică. Colegii de închisoare spun că era ca transfigurat atunci când se ruga și nu îndrăzneau sa se apropie de el. Reușește să își exaspereze anchetatorii care strigă: "ești nebun. Toți au recunoscut numai tu nu. Tot 15 ani o să iei. Nu voia să recunoască niciun nume"
În timpul temniței, părintele Gherasim oficiază spovedanii, motiv pentru care este bătut și înfometat în repetate rânduri. După lungi suferințe purtate, s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a fost dus la Sanatoriul din Târgu Ocna. În tot acest timp, Părintele Gherasim își păstrează credința vie și în condiții greu de suportat.
Una dintre cele mai înalte dovezi de iubire față de Dumnezeu este iertarea și spovedirea propriului său torționar.
"E ceva inedit. Să ajungă torționarul lui din primii ani ai pușcăriei de la Pitești să fie chiar cu el în celulă, să moară acolo. Sfântul Gherasim l-a spovedit, dezlegat și iertat pe acest prigonitor al lui", a spus arhimandritul Ioachim Pârvulescu, stareț la Mănăstirea Lainici.
Părintele Gherasim Iscu a trecut la cele veșnice la data de 25 decembrie 1951. Înainte de a trece la cele veșnice aude îngerii cântând și pleacă la Hristos în cea mai înaltă smerenie, cerându-le celorlalți să se roage pentru el, spunând că a aflat printre ei oameni în fața cărora cugetul său se smerește. Trupul părintelui a fost aruncat în gropile comune de lângă penitenciarul Târgu Ocna.
