În fiecare an, Biserica Ortodoxă face mari trei pomeniri pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă: moşii de vară, de toamnă şi de iarnă. La biserică se citeşte sfânta liturghie şi slujba parastasului şi sunt pomeniţi adormiţii, după care oamenii merg acasă şi la morminte şi împart bucate pentru sufletul răposaţilor.
În tradiţia populară există credinţa că pe 5 noiembrie sufletele morţilor coboară pe pământ, de aceea se dă de pomană mâncare gătită. Gospodinele din Bărăgan pregătesc sarmale, prepară cele mai bune deserturi şi scot din cămări vinul cel mai de soi.
Aşa cum în viaţă au avut nevoie de hrană, acolo, în lumea celor nevăzuţi au nevoie de rugăciunile, lumânările şi pomenile noastre. Noi, cei rămaşi pe pământ îi ajutăm astfel, dar şi ei, cei ce odinioară ne-au iubit, ne vor veghea şi ajuta în continuare, mulţumindu-ne că nu i-am uitat.
Slujba în care sunt pomeniţi cei adormiţi Întru Domnul, este cunoscută sub denumirea de “parastas“. Parastasele sunt ierurgii speciale, la care trupul mortului, nefiind de faţă, este simbolizat prin colivă. Verbul grecesc “paristemi” înseamnă a se alinia alături de cineva, a sta în rând cu cineva, a fi camaradul de luptă, apropiatul cuiva. Parastasul este slujba prin care noi ne alăturăm, prin rugăciune, celui mort, şi ne înfăţişăm Lui Dumnezeu cu rugăciuni ca El să ierte păcatele celui adormit.
Ce este coliva? Coliva închipuie însuşi trupul celui adormit şi este în acelaşi timp un semn văzut al credinţei nostre în înviere, pentru că este făcută din boabe de grâu pe care Însuşi Mântuitorul le-a înfăţişat ca purtând în ele icoana sau asemănarea învierii trupului: după cum bobul de grâu ca să încolţească şi să aducă roadă trebuie să se îngroape mai întâi în pământ, apoi să putrezească şi în final să dea rod, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune. De aceia la binecuvântarea colivei de către preot când se cântă Veşnica Pomenire, rudele şi prietenii celui adormit ridică farfuria cu colivă, legănând-o pe mâini în semn de comuniune sau legătură cu răposatul. În popor se spune că pe fiecare bob de grâu poate fi văzut chipul Mântuitorului şi că fiecare pomană pe care o faci şi care conţine grâu ajută persoanei pentru care ai dat de pomană. Însăşi formula rituală de ,,Bogdaproste’’, adică ,,Dumnezeu să-l ierte’’, arată o parte din misterul vieţii şi al morţii rânduit de Bunul Dumnezeu.
Sâmbăta e ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, ca să elibereze din el pe toţi drepţii adormiţi. Biserica face pomenirea celor adormiţi sâmbăta şi pentru că această zi premerge duminicii – ziua Învierii – numită şi cea dintâi zi a noii creaţii sau a opta zi, ziua veşniciei.
