Sora Margareta* e în curte și o cățelușă albă, Leuța, îi ține companie. Salută cu “Doamne ajută”. Femeia greoaie se mișcă cu grijă în curtea acestui schit mănăstiresc vecin cu pădurea, lăcaș aflat pe jumătate în construcție. Margareta și-a făcut bagajele ca să plece. Din nou, toată viața ei a încăput în câteva plase de 1 leu, exact ca acum un an și jumătate, când a venit la un schit din Suceava. E pregătită să-și schimbe iarăși drumul de nevoie. A ales să rămână singură în schit înainte, ca să plece ”fără tărăboi”. Avea 14 ani când s-a gândit prima oară că locul ei ar putea fi într-o mănăstire. Dar a crescut și viața nu a mai întrebat-o cine își dorește să fie. A devenit croitoreasă, soție, mamă, scrie Libertatea.
Acum doi ani, sătulă de bătăile soțului alcoolic, Margareta a fugit de acasă pentru a-și găsi liniștea la o mănăstire. Aflase cum cunoștințe diverse, dar și oameni pe care nu-i știa, fac această alegere. Ce se întâmplă când porțile se închid e un lucru pe care l-a aflat după. Femeia a mers mai întâi la un lăcaș din sudul țării, unde spune că a trăit ”un calvar”. Cu încrederea trădată, în vara lui 2018, a ajuns aici, în nordul împădurit, unde se simte victima unui nou abuz, zidit din muncă, manipulare și frică. Ca într-un perpetuu joc cu cărțile măsluite de alții, o femeie expusă a găsit inversul a ceea ce a căutat.
"Se pitește, mă urmărește, mă strigă încontinuu. Eu merg la toaleta de afară, și acolo vine să vadă dacă vorbesc la telefon sau ce fac".
Mai multe, pe Libertatea.
