Florii 2017. Duminica Floriilor (sau, mai popular, Floriile) este sărbătoarea care amintește de intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de Patimile și Învierea Sa, după cum ne relatează îndeosebi evangheliștii Matei și Ioan, scrie ziarulring.ro.
Am dorit să aflăm cât de veche este această sărbătoare a creştinătăţii, precum şi simbolistica ei, iar lămuririle ne-au fost aduse de Dragoş Mîrşanu, teolog, specializat în teologie istorică si patristică la Bucureşti, Nijmegen (Olanda) și Leuven (Belgia).
"Floriile reprezintă o sărbătoare care a fost, se pare, instituită și ținută mai întâi între creștinii din Ierusalim, cel mai târziu în secolul al IV-lea, răspândindu-se apoi în tot Răsăritul și, un pic mai târziu, și în Apus.
În vechime, Duminica Floriilor era văzută de fapt ca prima zi a Săptămânii Paștilor, fiind ziua în care candidații la botez, sau catehumenii (adulți) făceau o solicitare solemnă episcopului. Ziua Floriilor nu erau numai Duminica candidaților, ci și Duminica grațierilor, căci împărații creștini obișnuiausă le acorde în această zi", a precizat teologul Dragoş Mîrşanu pentru ziarulring.ro.
După cum se știe, Duminica Floriilor este ultima înainte de Paști: în seara acestei zile debutează, în bisericile ortodoxe, cunoscuta serie de slujbe numite denii, care caracterizează cel mai mult săptămâna Patimilor.
Salcie în zonele temperate, finic (palmier) - în ţările cu climă caldă
"Din antichitate până azi, s-a instituit obiceiul aducerii în biserici a ramurilor de finic (palmier), apoi, în zonele temperate, de salcie și purtarea lor în mâini, asemenea ramurilor de palmier și de măslin cu care ni se spune că Iisus Hristos a fost întâmpinat de mulțimi atunci când a intrat în Ierusalim pe măgar (animal al păcii).
Ramurile de finic, considerate simbol al veșniciei de vechii egipteni, deveniseră deja cu secole înainte de Hristos un simbol al (Zeiței) victoriei în lumea greco-romană. Deja în teologia creștină timpurie, ele puteau simboliza, de asemenea, victoria spiritului asupra trupului. Fundamental însă, purtarea ramurilor în triumf reprezintă credința că, prin Învierea Sa din morți la finalul Patimilor (ca și prin învierea lui Lazăr, sărbătorită în ziua precedentă, numită Sâmbăta lui Lazăr), moartea a fost "înfrântă", și oamenii au obținut accesul la viața veșnică întru Dumnezeu", ne-a explicat teologul Dragoş Mîrşanu.
