”Dacă vezi femeia numai prin prisma sexului și nu a afectivității ei, atunci nu am realizat nimic, pentru că o soție, când pregătește ciorba și taie mărar și mai pune ceva pe acolo, lucrul ăsta îl face cu afecțiune (...).
Scopul este să vedem în soția noastră ceea ce Hristos a văzut în Biserică. Și dacă reușim acest lucru, atunci totul este bine. Dacă însă o folosim pe soția noastră ca obiect de plăcere, închipuiți-vă unde ne situăm în istorie. După 2000 de ani de creștinism ne folosim soția tot ca obiect de plăcere! Acest lucru se întâmplă încă în zilele noastre, căci ne culcam cu soțiile noastre, dar tot ce rezultă din asta trebuie omorât.
Cu mâinile noastre o ducem la clinică, la „uzina” de omoât copii. Sau acum ne-am mai deșteptat, zicem noi, îi dăm pastile anticoncepționale și o folosim pe soția noastră tot ca simplu obiect de plăcere. Pentru că între noi și ea nu există decât un singur scop: plăcerea. Aceasta este situația reală. Nu generalizăm, ci numai spunem așa. Ne folosim soțiile ca obiecte de plăcere și condamnăm păgânismul de până în Hristos, care adusese femeia în stadiul acesta”, spune părintele Nicolae Tănase, în cartea ”Soțul ideal, soția ideală”, potrivit cultural.bzi.ro.
