Cand merg la Biserica, majoritatea oamenilor se aduc direct la Sfantul Altar pentru a da un pomelnic, in care scriu atat numele lor, cat si ale celor pe care ii poarta in gand - rude, prieteni, cunoscuti etc. De ajutor multora ar fi sa cunoasteti cate ceva din importanta acestui gest, aparent simplu, dar care are si el regulile sale de alcatuire. Se intampla ca un crestin sa aduca la biserica un pomelnic si sa considere ca a facut tot ceea ce trebuia: va fi pomenit la biserica si cu aceasta si-a incheiat datoria sa, el nu mai are nimic de facut.
Realitatea este cu totul alta, este nevoie si de rugaciunea personala. Si aici ar trebui sa existe un pomelnic. Indiferent ca este scris sau nu, acesta trebuie sa cuprinda cat mai multe nume: de la cei apropiati din familie - sot, sotie, copii, parinti, bunici, nasi, prieteni - pana la nefericitii acestei lumi. Parintele Sofronie Saharov ne indeamna: „Cand va rugati, rugati-va pentru toti si pentru fiecare. Si adaugati: „Pentru rugaciunile lor, pentru rugaciunile lui, miluieste-ma si pe mine“. Astfel, putin cate putin, constiinta voastra se va largi“.
In pomelnicul ce trebuie dus la biserica se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim sa-i pomenim (Ioan, Ana, Elena). Nu trebuie sa treceti numele prescurtate sau poreclele. Se intelege, numai oamenii pot fi trecuti in pomelnic. Continuarea AICI.
