Moaștele Fericitului Vladimir Ghika vor fi depuse, alături de cele altor patru sfinți, în altarul Catedralei Notre Dame de la Paris, cu ocazia redeschiderii și sfințirii lăcașului restaurat. Este vorba de cinci personalități ale Bisericii care au marcat viața diecezei de Paris, relatează Episcopia Greco-Catolică "Sfântul Vasile cel Mare" de București.
În 8 decembrie, Arhiepiscopul Parisului va pune în masa altarului moaștele a cinci sfinți: Fericitul Vladimir Ghika, Sfânta Madeleine-Sophie Barat, Sfânta Marie-Eugénie Milleret, Sfânta Catherine Labouré și Sfântul Charles de Foucauld.
Fericitul Vladimir Ghika (1873-1954) este o figură marcantă în istoria Bisericii Catolice. Născut la Constanța, într-o familie aristocratică de origine bizantină, Vladimir a fost educat în contextul Bisericii Ortodoxe, dar s-a convertit la catolicism în 1902, în timp ce studia la Paris. Această convertire a marcat primul pas al unei călătorii de credință care îl va conduce să devină preot și, în cele din urmă, martir.
Parisul a jucat un rol crucial în viața lui Vladimir Ghika. Orașul nu a fost doar locul convertirii sale, ci și contextul în care a dezvoltat multe dintre activitățile sale caritabile și pastorale. După ce și-a finalizat studiile de filosofie și teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, Vladimir s-a întors la Paris, unde a devenit o figură cunoscută în cercurile intelectuale și religioase.
Spiritualitatea sa a fost profund influențată de oraș și de comunitatea sa catolică vibrantă. A fost prieten cu personalități marcante ale culturii și Bisericii, printre care Jacques Maritain, și s-a dedicat cu pasiune slujirii săracilor, deschizând dispensare, cămine pentru persoanele fără adăpost și organizând inițiative de asistență socială. La Paris, Vladimir Ghika a întruchipat imaginea preotului misionar, îmbinând vasta sa cultură și dragostea pentru artă și frumos cu o neobosită dedicare față de săraci.
Una dintre cele mai importante contribuții ale sale a fost angajamentul său față de dialogul ecumenic, combinând sensibilitatea față de rădăcinile sale ortodoxe cu credința catolică. Această trăsătură face ca relicva sa să fie deosebit de semnificativă într-un altar care găzduiește reprezentanți ai celor șapte Biserici catolice de rit oriental.
În ciuda oportunităților oferite de viața la Paris, Vladimir Ghika a decis să se întoarcă în România în 1939, cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. El a simțit că locul său era alături de poporul său într-o perioadă de criză și de greutăți. În timpul regimului comunist, a fost persecutat din cauza loialității sale față de Biserica Catolică și a refuzului său de a-și abandona misiunea pastorală. Arestat în 1952, a fost acuzat de spionaj și activități contrarevoluționare.
Vladimir Ghika a îndurat torturi și privațiuni în închisoarea Jilava, unde a murit la 16 mai 1954 ca urmare a maltratărilor suferite. Credința sa neclintită și sacrificiul său au făcut din el un simbol al rezistenței spirituale împotriva tiraniei. A fost beatificat de Biserica Catolică în 2013 ca martir al credinței.
