Dacă vă petreceţi Paştele la Bratislava sau în împrejurimi, mai mult ca sigur veţi da peste oameni care se pregătesc pentru tradiţionala lovire cu nuiaua de salcie a femeilor tinere din a doua zi de Paşte. Mai spre est însă, tradiţia cea mai răspândită este udatul fetelor cu apă rece. Tradiţiile de Paşte diferă de la o regiune la alta în Europa Centrală, implicând apă, nuiele şi multă mâncare, scrie The Slovak Spectator într-un amplu material dedicat acestui subiect.
Slovacia este un punct de răscruce a două tradiţii de Paşte: este vorba despre lovirea cu nuiaua şi udatul cu apă. Lovirea cu nuiaua este ceva comun în vestul Slovaciei, la fel ca în ţările de la vest - Austria, Germania, Cehia, dar şi într-o parte din Polonia. În estul Slovaciei, bărbaţii obişnuiesc să stropească fetele cu apă, la fel cum este obiceiul şi într-o altă parte din Polonia, în Ungaria şi Ucraina, a explicat etnograful Kornelia Jakubikova.
"Linia dintre aceste două tradiţii trece undeva prin mijlocul, prin centrul Slovaciei", a explicat Jakubikova pentru The Slovak Spectator. "În prezent, când oamenii se deplasează în interiorul ţării, tradiţiile sunt amestecate şi de obicei sunt practicate amândouă", a mai spus ea.
Barbara Lakatos, de la Institutul Balassi (Institutul cultural ungar de la Bratislava), nu a auzit niciodată despre lovirea cu nuiaua în Ungaria. "Tradiţiile vechi spun să stropeşti fetele cu apă, dar în zilele noastre se foloseşte doar parfum", a spus Lakatos.
Indiferent însă dacă folosesc nuiaua sau doar apa, bărbaţii sunt răsplătiţi pentru serviciile lor pascale. În Ungaria, femeile le dau de obicei un ou, o bucată de prăjitură sau un pahar de palincă, susţine Lakatos. Ouăle de Paşti s-au schimbat însă de-a lungul timpului. În trecut, erau ouă adevărate, vopsite şi decorate, precizează Barbara Lakatos, însă acum au fost înlocuite cu ouă de ciocolată. De asemenea, se obişnuieşte ca bărbaţilor care respectă această tradiţie să li se dea bani.
Petra Darovcova, de la Centrul ceh din Bratislava, care este originară din Moravia, îşi aminteşte de obiceiurile de a stropi cu apă sau de a le lovi pe femei cu nuiele de salcie, o tradiţie numită în cehă "pomlazka". Mai spre vest însă, în Cehia nu se mai respectă obiceiul udatului.
"La Praga, de exemplu, există doar obiceiul ca bărbaţii să lovească femeile cu o nuia de salcie", a declarat Klara Mathe, din cadrul aceleiaşi instituţii, originară din Praga.
În Polonia, ambele tradiţii sunt practicate mai mult sau mai puţin împreună, fiind cunoscute sub denumirea de "smigus-dyngus".
"Lovirea cu nuiaua şi udatul cu apă pot părea tradiţii diferite, dar într-un fel sunt la fel", a spus Kornelia Jakubikova. Lovirea cu nuiaua ar trebui să izgonească răul şi bolile şi să asigure faptul că fetele vor fi sănătoase şi deştepte. În cazul apei, obiceiul simbolizează puritatea, sănătatea şi fertilitatea.
Tradiţia se aplică în principal în cazul femeilor tinere, considerate cele menite să dea naştere unor noi vieţi, şi nu femeilor în vârstă sau fetiţelor, a adăugat Jakubikova.
"Fetele considerau aceste tradiţii ca pe ceva pozitiv şi de aceea îi răsplăteau pe băieţi", a mai spus etnograful, care respinge opiniile ce etichetează aceste tradiţii drept o manifestare a violenţei împotriva femeilor.
Există însă şi o nouă tradiţie tot mai populară în ţările din Europa Centrală, este vorba de căutarea ouălor de ciocolată ascunse în parcuri.
"Copiilor le place atât de mult, dar pentru noi, ca adulţi, este ceva nou. Nu-mi amintesc să fi crescut cu aceste tradiţii", a declarat Vilma Anyzova, şefa Centrului ceh din Bratislava pentru The Slovak Spectator.
Totuşi, Kornelia Jakubikova a explicat că, deşi aceasta nu este o tradiţie tipică pentru popoarele slave, ea nu este nouă în acest teritoriu. Vânătoarea de ouă este tipică pentru populaţiile germanice. În trecut, în unele oraşe din Slovacia locuiau un număr mare de germani, aşa că probabil ei au adus obiceiul aici.
"Datorită globalizării şi spiritului comercial, această tradiţie ar putea fi resuscitată acum", a adăugat ea.
Când vine vorba de cumpărat dulciuri de Paşte, un alt simbol care nu este specific populaţiilor slave dar care umple galantarele magazinelor este iepuraşul de Paşte, pe care majoritatea oamenilor nu îl mai consideră "străin" în aceste zile.
"Iepuraşul de Paşte este un animal adorat de vechii germani, specific cultului zeiţei germane Ostara", a spus etnograful, explicând că simbolul era dominant în perioada primăverii şi că sugera fertilitatea. Simboluri similare ale populaţiilor slave erau puii, ouăle şi mieii.
În Ungaria, mâncarea tipică de Paşte este jambon cu muştar, ouă fierte şi "kalacs" sau colaci împletiţi, a spus Lakatos, adăugând că unii oameni mănâncă şi peşte.
Cehii mănâncă umplutură de urzici, carne afumată şi o prăjitură în formă de miel, dar şi colaci, ca şi în Ungaria. În Polonia, masa nu ar fi completă fără ouă, "zurek" (o supă specială de secară, cu cartofi şi cârnaţi albi) şi jambon.
Slovacii obişnuiau să mănânce miel de Paşte, dar în zilele noastre se consumă de obicei o prăjitură în formă de miel, a spus Jakubikova.
Totuşi, nu există diferenţe stricte când vine vorba de mâncare. Principiul este să mănânci tot ce este interzis în timpul postului, a adăugat ea. Asta înseamnă în principal carne, ouă şi produse lactate în unele rituri.
"Cei din biserica ortodoxă şi biserica greco-catolică pot mânca tot ce a fost sfinţit înainte, motiv pentru care îşi aduc coşurile cu mâncare la biserică de Paşte", a explicat Jakubikova.
Sâmbătă seară pun coşurile în biserici şi la patru-cinci dimineaţa mâncarea este sfinţită şi apoi este consumată la micul dejun. În alte rituri, se obişnuieşte însă ca oamenii să consume alimentele interzise în post încă de sâmbătă noaptea. Binecuvântarea alimentelor în biserică este o parte importantă a tradiţiei poloneze.
Etnograful susţine însă că tradiţiile de Paşte sunt tot mai puţin populare în rândul tinerilor. Tradiţiile din urmă cu câteva sute de ani sunt acum uitate.
"De exemplu, arderea de efigii ale lui 'Iuda' în faţa bisericii în sâmbătă mare. Focul este un element purificator şi sunt arse lucruri vechi din biserică şi figurina lui Iuda", îşi aminteşte ea despre o tradiţie pe care nu a mai văzut-o de mult timp.
În joia dinainte de Paşte, clopotele din biserici erau legate, ca simbol al martiriului lui Hristos. În loc de sunetul clopotelor, copiii mergeau prin sat cu "rapkac", obiecte din lemn care produceau zgomot şi care aveau semnificaţia de a alunga răul.
De asemenea, oamenii sărbătoresc altfel Paştele în zilele noastre, fiind mai puţin preocupaţi de tradiţii.
"Sărbătoarea obişnuia să fie o zi de obligaţie socială", a declarat Jakubikova, precizând că în trecut totul era strict prescris, ce trebuiau să poarte oamenii, să mănânce sau să facă. Astăzi, sărbătoarea este mai degrabă o oportunitate de a avea timp liber.
O treime dintre slovaci consideră tradiţiile de Paşti de modă veche, în timp ce 25% consideră că acestea sunt o cale bună de a câştiga bani sau de a-i distra pe copii, potrivit unui sondaj al Postova Banka din primăvara lui 2017.
Totuşi, peste jumătate dintre respondenţi consideră tradiţiile de Paşti specifice culturii slovace, o modalitate de a aduna familia laolaltă şi a întreţine relaţiile cu prietenii. Pe de altă parte, peste jumătate dintre respondenţi consideră că Paştele scade în importanţă ca sărbătoare.
Deşi Paştele nu este la fel de apreciat precum Crăciunul, s-ar putea, aşa cum se întâmplă cu resuscitarea folclorului în decoraţii şi modă, ca într-o zi tradiţiile de Paşte să reînvie din nou.
"Oamenii au nevoie uneori de ceva diferit decât viaţa de fiecare zi, au nevoie de tradiţie, au nevoie să se comporte diferit într-o zi a anului decât în restul anului", a mai spus etnograful slovac.
