Deoarece Biserica Ortodoxă consideră sinuciderea ca fiind un păcat foarte grav, înmormântarea acestora se face într-o formă diferită faţă de a celorlalte persoane. Preotul rosteşte doar Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule – de trei ori) la groapă, care trebuie să fie amplasată undeva la marginea cimitirului.
Cu toate acestea, există o zi în an în care se face pomenirea celor care s-au sinucis. Numele acestora poate fi trecut chiar pe pomelnic, susţin specialiştii. Această zi este sâmbăta dinaintea Rusaliilor, cunoscută în popor ca „Moşii de Vară”, o zi în care se face pomenirea tuturor celor adormiţi pentru ca şi ei să se poată bucura de darurile Sfântului Duh, a cărui pogorâre este cinstită a doua zi, duminică, potrivit Adevărul.
În textele rugăciunilor de pomenire din această zi de sâmbătă a morţilor se amintesc şi cei care au murit „sfâşiaţi de fiare, Hristoase, şi pe care peştii i-au înghiţit, pe care cutremurul, surparea pământului ori prăpastia i-au îngropat … pe cei ce i-au ucis sabia, cuţitul şi focul, izbitura răutăţilor, despicarea stâncilor şi tâlharii, foametea şi ciuma”.
Conform părintelui Lucian Farcaşiu, citat de Ziarul Lumina, „unii teologi ai Bisericii identifică în aceste exprimări liturgice şi pe sinucigaşi, adică pe cei care şi-au luat singuri viaţa, şi pentru care nu se face nicicând rugăciune în lăcaşul Bisericii, exceptând ziua aceasta a sâmbetei moşilor de vară. În accepţiunea acestor teologi, singurul moment din cursul anului liturgic în care se face rugăciune publică şi pentru sinucigaşi este această sâmbătă dinaintea Rusaliilor, ca un pogorământ de la regula bisericească statornicită, rugându-l pe Hristos să-i miluiască, izbăvindu-i şi mângâindu-i în groaza ce-i învăluie în iad, acolo unde sufletul lor se chinuieşte.”
