Sărbătoarea de astăzi, 24 ianuarie 2024, este închinată de creştinii ortodocşi pentru Sfânta Xenia. Aceasta era originară din Roma, iar povestea ei a început în momentul în care părinţii au hotărât să o mărite, iar ea a ales să fugă împreună cu două slujitoare în Insula Cos.
Face acest lucru din dragoste față de Hristos, căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El. Renunţă la numele Eusebia și își ia numele de Xenia, care se tâlcuiește "străină", vrând să arate prin acest gest, că se înstrăinează de lumea aceasta.
În urmă rugăciunilor, îl întâlnește pe ieromonahul Pavel, iar la îndemnul acestuia se stabilește în cetatea Milassa din Căreia și îmbracă haina monahală. Aici va ridică o bisericuța închinată Sfântului Mucenic Ștefan. Va fi locul în care se va nevoi împreună cu cele două slujitoare și cu alte fecioare.
Sfânta Xenia era într-o continuă priveghere, înfrânare și smerenie. Purta niște haine vechi, dar consideră că trupul sau este nevrednic și de acestea. Toată viață ei era întru umilință și vărsare a lacrimilor. În Sinaxarul zilei în care se face pomenirea ei se spune că "puteai să vezi izvoarele apelor în vreme de arșița secand, decât ochii ei încetând de lacrimi... făcutu-s-au lacrimile ei pâine ziua și noaptea". Era străînă de lume, însă, locuitoare a cerului. A fost văzută în trup, dar s-a asemănat cu îngerii cei fără de trup.
Diavolii se temeau de înfrânarea ei și nu îndrăzneau să se apropie de ea. Mânca uneori a două zi, alteori în a treia zi, iar de multe ori și toată săptămâna petrecea fără hrană. Iar când era să primească hrană, nu mânca verdețuri, linte, poame de grădina, ci numai puțînă pâine, udată cu lacrimile sale. Lua din cădelnița cenușă și presară pâinea să. Această o făcea în tot timpul vieții sale, împlinind cuvântul prorocesc: "Cenușă cu pâine am mâncat și băutură mea cu plângere am amestecat”.
În momentul în care cuvioasă Xenia a trecut la cele veșnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat, deasupra mănăstirii, o cununa de stele foarte luminoasă având în mijlocul ei o cruce. Această cununa strălucea mai mult decât soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor, sfințenia cuvioasei Xenia.
Viață să a fost cunoscută de ceilalți, după moartea ei. Cuvioasă Xenia le ceruseră celor două slujnice să nu spună nimănui nimic despre viață să. Astfel, nimeni nu a știut unde și când s-a născut, din ce fel de familie și de ce a ales să părăsească lumea această, până în momentul în care una din slujnicele ei va face cunoscut motivul înstrăinării ei pentru Hristos.
"Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa trup. Caci luand crucea ai urmat lui Hristos, si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup caci este trecator. Pentru aceasta si cu ingerii, impreuna se bucura, preacuvioasa Maica Xenia, duhul tau", este rugăciunea către Sfânta Xenia.
