În vremuri ancestrale era o cale de supravieţuire, apoi un mod în care nobilimea îşi arăta statutul, astăzi este un hobby şi o cale nonconformistă de networking. Cine şi ce mai vânează pe la noi.
Douăsprezece arme de foc, câteva mii de cartuşe, cuţite de diverse mărimi, lunete şi echipament adiţional cât să umpli măcar trei maşini de teren. Nu începe nimeni nici un război şi nu este vorba despre vreo captură a Poliţiei în urma unei descinderi la locuinţa unui interlop. Dimpotrivă, deţinătorul acestui arsenal este un om paşnic, care îşi rezolvă întotdeauna disputele doar cu argumente. „Defectul” lui - este un vânător pasionat.
Nebunie mare această pasiune, care-i poate prinde în mrejele sale definitiv pe toţi cei care trec chiar şi o singură dată prin experienţa unei partide de vânătoare. Mai mult, pare să fie una dintre „bolile” transmise genetic pe linie paternă. Marea majoritate a vânătorilor au intrat în contact cu acest mod de a petrece timpul liber încă din copilărie, fiind luaţi la prima vânătoare de taţii lor. Vorbim despre o „boală cronică”, cu un „tratament” destul de costisitor. Chiar dacă nu exclusiv, vânătoarea este astăzi apanajul celor cu bani.
Citeste articolul integral pe Income Magazine:
