Imagini sfâşietoare la înmormântarea Tatianei Gavril, una dintre persoanele care au murit în incendiul care a cutremurat o ţară întreagă. În spatele tragediei de la Piatra Neamţ şi dincolo de anchete, există vieţi distruse.

 Sergiu Cora şi Sabrina Preda au mers în locul unde locuia femeia care a avut grijă de peste 100 de copii orfani.

Casa Ray se numește orfelinatul unde Mama Tatiana și Tata Mihai, soțul ei, au avut grijă de copiii sărmani, pe care i-au ajutat , i-au educat, oferindu-le o șansă mai bună la viață. 

Cu ochii înecaţi în lacrimi şi cu inima sfâşiată de durere, soţul mamei Tatiana spune că a avut o premoniţie înainte ca ea să plece la spital

 ''În seara când a plecat din curtea aceasta spre spital, m-am uitat aşa lung după maşina şi parcă mă gândeam, dacă va fi ultima dată când o văd. Şi aşa a fost. Zilnic cât a fost la spital, l-am implorat pe Dumnezeu, am plâns, am strigat la EL, să o mai lase, pentru că e greu. Primeam fel şi fel de înştiinţări din partea lui Dumnezeu, dar le interpretam în felul meu, în felul favorabil mie. Eram fericit când am vorbit cu ea, cu o zi înainte şi a spus că vine acasă, şi îi mulţumeam lui Dumnezeu. În ziua de 14, când am auzit că a fost mutată de pe salon şi etaj, un cuţit parcă mi-a venit în inimă şi am simţit că nu e bine, deşi mi-a spus fiica mea, că a fost transferată, că este cu medicaţia, cu tot. La ora când am auzit că este incendiu la Spitalul Judeţean Piatra Neamţ, prima dată încercam o linşte, că tot spuneau că e la etajul trei, deşi nu mă bucuram să fie alţii şi orice eraj ar fi fost, erau oameni care mor. După aceea am auzit că a fost pe erajul doi şi ATI. Am sperat totuşi să nu fie în salonul acela, dar copiii nu mai răspundeau la telefon şi nora mea care era în curte, a început să plângă şi atunci am înţeles tot. Era seară, când a plecat la cer la Dumnezeu, s-a înălţat şi pe noi ne-a lăsat să continuăm drumul pe pământul acesta, cât va vrea Dumnezeu. 

Tata Mihai, despre vorbele rostite de Mama Tatiana în ziua când a murit

Era o femeie care numai muncea şi pentru ca să o pot rupe de aici, o  provocam să meargă spre Bicaz, pentru că știam că e lac, locurile și toate acestea. Era destul de vorbăreață, de fiecare dată, făcea planuri. În ziua respectivă era tăcută. Parcă îi smulgeam vorbele. Zicea, știi ce? Eu cred că am să mor prima, pentru că așa simt eu, și să ai grijă de copii și de ai noștri, și de ceilalți. Și am spus, nu draga mea. Eu m-am rugat la Dumnezeu că dacă va fi să ne despartă, să plec eu primul, că tu fără mine te descurci, eu fără tine nu pot să mă descurc. Și ea a zis: Nu, nu. Tu să rămâi că eşti un om al rugăciunii, un om care cunoşti pe Dumnezeu şi să îi pregăteşti pe toţi'', a povestit Mihai Gavril, soţul mamei Tatiana.

Citiţi şi: Dramă sfâșietoare după tragedia de la Piatra-Neamț. Tatiana, mamă pentru peste 100 de copii orfani