Stau pentru că le e frică să nu le ia cineva copiii, stau pentru că nu ştiu dacă îşi vor găsi vreodată un loc de muncă, stau pentru că nu au bani, stau pentru că speră că prima palmă a fost şi ultima, stau pentru că aşa le spun rudele, că ce mare lucru că le-a spart o buză, se întâmplă, era şi el nervos.
Subiectul rămânerii în relaţii este poate cel mai delicat dintre toate. Are legătră cu educaţia, cu moştenirea noastră culturală, cu rolul femeii în societate, pentru că până recent auzeai doar "nu te descurci singură, ai nevoie de un bărbat lângă tine".
Felicia a trecut nu prin una, ci prin două relaţii abuzive. Prima dată a rămas 8 ani.
"Primul meu partener era foarte violent, mă bătea, mă viola. Am mai chemat Poliţia pentru că m-a strâns de gât. Şeful de post de la Jilavele mi-a spus să încetez cu teatrul ăsta că s-ar putea să îmi ia el copiii şi să îi ducă în plasament", a declarat femeia.
A plecat într-un târziu şi a intrat într-o altă relaţie. La fel de complicată. La fel de dureroasă. În care abuzul a fost întâi emoţional. Ani şi ani de jigniri, ani şi ani de abuz emoţional, ani şi ani de umilire a copilului din prima relaţie, care au culminat tot cu bătaie.
Pumnul loveşte, indiferenţa ucide - campanie Antena 3 împotriva violenţei domestice
"A fost bine o perioadă, după care am primit acelaşi tratament", a povestit Felicia.
De ce a stat? Pentru copii, spune.
"Pentru mine copiii contează cel mai mult, voiam să le ofer altceva, m-am gândit că dacă îi fac pe plac, o sa fie bine. Nu a fost aşa. Mamele sper ca partenerii lor să se schimbe", a mai precizat Feliciar.
Cazul ei nu este unul singular. Se întâmplă des ca o femeie să treacă dintr-o relaţie abuzivă în alta. Uneori pentru că ăsta e modelul pe care l-a văzut acasă şi nu ştie altul.
Familia în care a crescut victima poate avea o influență extrem de mare: multe femei își văd mama abuzată și ajung să creadă că este ceva normal prin care trebuie să treacă și ele, că "așa este orice căsnicie/relație".
Totodată, familia de origine poate influența și ce valori adoptă persoana abuzată, de exemplu convingerea că e un păcat să rupi căsnicia, chiar dacă nu este una fericită. Alteori pentru că speră că va fi mai bine, deşi niciodată nu este.
Specialiştii spun că atunci când o femeie începe să se întrebe dacă să termine sau nu o astfel de relaţie, ar trebui să ştie că în general agresorii lor au probleme profunde emoționale și psihologice, greu de schimbat.
Pumnul loveşte, indiferenţa ucide. Ce este fenomenul de lună de miere
Dacă partenerul promite că se opreşte şi se schimbă, poate chiar să creadă în momentul respectiv că o va face, dar scopul său real este să rămână în control.
Între perioadele de abuz, apare deseori fenomenul de lună de miere, în care cel care abuzează își cere scuze, spune că nu va mai repeta niciodată actul violent, oferă cadouri sau atenție sporită victimei sau chiar o convinge pe aceasta că vina îî aparține în totalitate.
De cele mai multe ori, se întorc rapid la comportamentul lor abuziv odată ce au fost iertati și nu mai sunt îngrijoraţi de faptul ca partenera va pleca.
De multe ori, femeile care rămân cu partenerii care le abuzează fac acest lucru pentru că nu au alte opțiuni din punct de vedere financiar. Mai ales în cazul în care femeile nu lucrează sau au un copil mai mic, se tem că nu se vor putea descurca singure și că sunt dependente de ajutorul financiar al partenerului.
Motive, aşadar, sunt multe. Cele mai multe însă legate de speranţa că povestea cu Feţi Frumoşi de la început va deveni realitate.