Afişele care anunţau mari reduceri i-au făcut pe cumpărători să ignore aglomeraţia şi coatele primite de la cei din jur. Comercianţii au afişat "preţuri bombă"- 1 leu mărţişorul, e drept, de calitate îndoielnică, mărţişoarele fiind "norocoase" şi de prost gust. Dar ce mai contează atunci când totul se negociază.
Ascunse după tarabele cu mărţişoare sclipitoare, au stat cele lucrate manual. Ceva mai scumpe, dar făcute cu măiestrie, podoabele au avut clienţii lor.
Tradiţia mărţişorului este specifică spaţiului carpatic şi zonelor învecinate şi datează încă din epoca precreştină, când marca începutul anului nou agrar.
Ritualul mărţişorului este strâns legat de legenda Babei Dochia. Se spune că Dochia avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarnă, Baba şi-a trimis fiica la râu să îi spele o haină foarte murdară şi i-a poruncit să o facă albă ca zăpada. Dar, pe măsură ce fata o spăla, haina devenea şi mai neagră. Îngheţată şi disperată, fata a început să plângă.
Atunci a apărut Mărţişor şi i-a oferit fetei o floare magică, după care i-a spus să se întoarcă acasă. Când a ajuns, haina era imaculată, iar floarea roşie pe care o purta în păr a făcut-o pe Babă să creadă că a venit primăvara. Ea şi-a luat atunci turma de oi şi a început să urce muntele. Pe măsură ce urca vremea s-a făcut tot mai frumoasă, iar Baba Dochia a început să renunţe treptat la hainele cu care era îmbrăcată.
Când a ajuns în vârf însă, vremea frumoasă s-a transformat în viscol. Atunci a venit Mărţişor şi i-a zis Babei: "Vezi ce rău este să stai în frig şi umezeală? Nu ţi-ai trimis tu fiica să îţi spele haina în râul îngheţat?". Baba Dochia a rămas pe munte, iar gerul i-a transformat oile în stâne de piatră. Se spune că de atunci mărţişorul reprezintă lupta dintre bine şi rău, dintre vară şi iarnă.
Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lâna răsucite, colorate în alb şi roşu, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept.
Mărţişorul se purta de la 1 martie până când se arătau semnele primăverii, când era legat de ramurile unui copac ce urma să înflorească.
