Președintele Asociației Colectiv: Procurorii ar fi trebuit să fie de partea legii; lipsa structurii spitalicești a continuat să ucidă

Președintele Asociației Colectiv GTG 3010, Eugen Iancu, a criticat, marți, lipsa în continuare a structurii spitalicești pentru tratarea marilor arși, menționând că procurorii ar fi trebuit "să fie de partea vieții, de partea legii" și să nu claseze în 2024 dosarul Colectiv 2. Reacția sa vine după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus marți  retimiterea dosarului Colectiv 2 la Parchetul General și reluarea anchetei referitor la modul de intervenție a autorităților, posibile infecții nosocomiale în spitale și transferul răniților în străinătate după tragedia din octombrie 2015, anunţă Agerpres.

Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv GTG 3010, a criticat lipsa structurilor spitaliceşti pentru tratarea marilor arşi, după decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) de a retrimite dosarul Colectiv 2 la Parchetul General, pentru reluarea anchetei.

"37 de tineri au murit în noiembrie 2015 în spitale. Era statul român capabil să trateze 180 de victime ale unui incendiu? Avea Bucureștiul capacitatea de a trata 180 de arși din care peste 70 Mari Arși? Au fost infecțiile nosocomiale o cauză, cauza morții unora dintre cei 37? Noi, părinții celor morți, am aflat destul de repede răspunsul. De fapt l-am aflat cu toții, mai puțin procurorii PG care au avut grijă să țină în sertar dosarul Colectiv 2 timp de 9 ani, până în vara lui 2024, când l-au clasat. Pentru acești procurori nu viața unor tineri contează, nu aflarea adevărului, ci protejarea unor indivizi care și-au asumat rolul de Dumnezeu luând decizia de a înghesui 180 de victime cu răni grave în câteva camere insalubre și declarând că <<avem de toate>>'', a scris Eugen Iancu, marți, pe Facebook.

Potrivit acestuia, niciun stat european nu are capacitatea de a trata 180 de victime ale unui incendiu, motiv pentru care există mecanismul de întrajutorare european. Acest mecanism a fost respins la momentul tragediei. Infecțiile nosocomiale reprezentau un pericol pentru tinerii arși, a punctat el.

"Fără piele, cu răni deschise, corpul lor era expus colonizării cu tot ce viețuia prin spitalele bucureștene. Se cunoștea acest pericol de către specialiști? Pe fișele medicale ale tuturor răniților este trecută medicamentația. De ce oare au fost toți serviți cu cele mai puternice antibiotice încă din momentul internării? Normal, preventiv. Se știa în ce condiții vor fi internați", a explicat Eugen Iancu.

La 11 ani după tragedia de la Colectiv, centrele pentru marii arşi sunt în continuare inexistente. Ministerul Sănătăţii a menţionat luni, că cele trei centre pentru tratamentul pacienţilor cu arsuri severe se află în diverse stadii de realizare, de la 20% la 60%.

Iancu a subliniat că procurorii ar fi trebuit "să fie de partea vieții, de partea legii" și să facă dreptate, ceea ce ar fi putut impulsiona măsurile pentru construirea spitalelor și salvarea de vieți.

"Ce ar fi trebuit să facă procurorii PG? Să fie procurori, să fie oameni, să fie părinți, frați, prieteni, să fie incoruptibili, să fie de partea vieții, de partea legii și astfel ar fi făcut dreptate și poate astfel ar fi forțat statul român să acționeze, să se grăbească, să îi pese și să construiască spitale care ar fi salvat alte vieți. Pentru că, în ultimii ani, lipsa structurii spitalicești a continuat să ucidă. La Colectiv a fost un accident, am fost luați prin surprindere, nu am știut, dar pentru morții care au urmat sunteți vinovați inclusiv voi, procurorii, care ați blocat dosarul Colectiv 2", a completat Eugen Iancu.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost luată după ce judecătorii au admis mai multe plângeri împotriva soluției de clasare dispuse de Parchetul General în iunie 2024. Este vorba de partea din dosarul Colectiv în care familiile celor decedați sau răniți au reclamat condițiile improprii din spitale, dar și modul în care au fost efectuate transferurile la spitalele din străinătate. Printre cei vizați de plângerile victimelor se aflau Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, dar și ministrul Sănătății de la acea vreme Nicolae Bănicioiu.